Alcala de Henares

Mno, cu Maurice plecat în lume şi un Morty multitasking de nici ea nu ştie ce face mai întâi, m-am găsit în situaţia de  a face ceva interesant eu şi cu mine şi cumva am ajuns la pozele din Spania, cele din Italia fiind păpate între timp de un virus (alo Maurice când vine dvd-ul?) şi mi-am adus aminte că în afară de coridă nu am apucat să pun pe hârtie sau monitor alte bucăţi de Spania.

  Nu mi-a luat  decât un an şi ceva să ajung să scriu şi asta dar mai bine mai târziu decât niciodată, plimbarea prin Spania a început la Alcala de Henares pe care am văzut-o într-o duminică însorită de mai pe motiv că Madridul e prea aglomerat duminica.

Aşa că ne-am trezit noi cu nopţile în cap, ne-am prezentat la gară, ador sistemul de transport din Spania nu e ultima dată când veţi auzi asta, şi ne-am îmbarcat într-un tren cu direcţia Alcala.

Numele oraşului s-ar traduce prin Fortăreaţa de pe râul Henares iar târgul în sine e vechi, pentru comparaţie multe din clădiri sunt de pe vremea când noi încă fugeam în munţi otrăvind fântânile în calea turcilor.

Cuprinde trei culturi: maură, evreiască şi creştină şi asta e destul de evident în structura şi construcţii.

Ce mi-ar fi plăcut să fac aici? Tare aş fi vrut să îmi petrec studenţia în Alcala de Henares şi nu că oamenii nu ar fi fost pregătiţi universitatea fiind fondată de la 1496 dar nu am fost sigură cum ar arăta să am numele pe lista de absolvenţi în care figurează şi Ignatius de Loyola ( mi s-a spus ocazional că există certe asemănări şi dau dovadă de mare potenţial în domeniul inchiziţiei)

Oraşul este o mică bijuterie, inventariată pe lista de patrimoniu a UNESCO, e multă poezie şi multă istorie în Alcala, sunt trotuare miniaturale şi sunt străzi înguste, întortocheate, pavate cu piatră cubică tocită de timpuri şi paşi celebri.

Serios cum te simţi mergând pe strada lui Cervantes sau pe acelaşi drum care l-a purtat pe Cristofor Columb spre prima întâlnire cu regii Spaniei? E ca şi cum istoria ţi-ar pătrunde prin pori obligându-te s-o asimilezi

În Alcala sunt berze, zeci de berze care sunt numărate şi studiate, berze cu care locuitorii se mândresc şi pe care le privesc drept emblemă şi nu ştiu dacă are vreo legătură cu numărul mare de berze dar în Alcala sunt mulţi gemeni în cărucioare, la grădiniţă, la facultate, peste tot.

Ce să vezi în târg? Musai casa memorială Cervantes şi apoi Catedrala şi grădina de trandafiri care se întinde în mijlocul centrului vechi şi prin care trece metaforic azi vechea linie de demarcaţie care împărţea oraşului : jumătate literaţilor, jumătate comercianţilor.

Nu te grăbi să mănânci chiar al terasele cu vedere spre catedrală, meniul zilei este la jumătate de preţ la restaurantele înşirate de-a lungul străzii, la fel de bun iar ochii ţi se vor desfăta cu balcoane scăldate în garoafe sângerii.

Altă chestie recomandată este Turnul Sfintei Maria singurul din biserica Sfânta Maria  rămas în urma unui incendiu parcă spunea ghidul, din vârful lui poţi vedea întreg oraşul. Fi atent dacă ai rău de înălţime treptele sunt dintr-un profil metalic cu  găurele care te fac să vezi până jos s-ar putea să îţi ia ceva timp să ajungi din nou pe pământ solid, mie una aspectul acesta nu mi-a plăcut deloc, dar panorama a meritat.

Aş fi vrut să văd pe interior şi Palatul Laredo dar pare-mi-se era în renovări la vremea când am trecut eu pe acolo, însă chiar şi aşa am văzut grădina mică dar frumoasă care dă o notă de pace construcţiei

Când am ajuns noi în oraş era cald şi după ce am colindat toată ziua şi am văzut cât s-a putut vedea, iar eu m-am ars corespunzător de la soare, pe la 4 după amiaza ne-am plasat strategic pe una din terasele de al marginea grădinii de trandafiri şi ne-am bucurat de o bere Shandy pe care vă recomand să n-o rataţi, e o bere cu limonadă, uşoară şi de vară. Legenda spune că abia după aceea au reuşit să-mi facă prima fotografie în care zâmbesc în vacanţa cu pricina.

Cam aşa mi s-a părut Alcala de Henares mie, dacă treceţi prin zona Madridului nu o rataţi în plus vă veţi simţi destul de acasă 18% din locuitorii oraşului sunt români.