duminică, 31 ianuarie 2016

Sânge mâl contemporan

Dacă n-ați citit Harry Potter mere-ți de-l citiți că altfel nu pricepeți blogul.
Dar, pentru că e un blog pe care chiar l-aș vrea distribuit  de mii de ori, o să apelez la trucul paginilor de doi lei. Dacă pricepi totuși despre ce e vorba fără să fi citit cărțile alea înseamnă că ești un geniu pe lângă care Einstein era un țângău și că musai trebuie să distribui mai departe povestea.
Să văd eu acum care e ăla care ar admite că nu e geniu și nu ar dstribui mai departe.
Să revenim, în ultima vreme mi se pare că Harry Potter ăsta e un alt fel de 1984 al lui Orwell, cu condiția de a înlocui metaforele acolo unde este cazul.
În ultima vreme mă simt din ce în ce mai mult un sânge mâl prins între două lumi pe care el le acceptă în mod egal și care îl resping cu aceeași furie.
Pentru că nu cred să fi citit toată lumea poveștile sânge mâlii sunt persoanele născute din încuiați (oameni fără puteri magice) care au în ei magie și se califică pentru a fi vrăjitori. După părerea mea soarta lor e cea mai grea. Ei nu sunt încuiați care să ignore magia și care, în cazul în care aceasta pătrunde accidental în lumea lor, să se poată întoarce cu toată puterea împotriva vrăjitorilor.
Ei nu sunt vrăjitori care să trăiască numai în bula lor magică și să se poată întoarce fără rețineri împotriva încuiaților pentru că în fond le sunt rude.
Teoretic ar trebui să aibă al dispoziție două lumi, practic ambele îi refuză pentru că nu corespund normei.
Și în războiul ăsta care pare să devină etern ei sunt prinși al mijloc, atacați din toate părțile fără să se poată apăra deși ar avea mijloace pentru că după ei ambele lumi sunt bune și nici una nu trebuie distrusă.
Vi se pare că nu se potrivesc cărțile astea cu lumea în care trăim? Căutați ultimulvolum și citiți-l înlocuind niște cuvinte de exemplu vrăjitor, incuiat, devorator al morți, sânge mâl  cu altele cum ar fi creștin, musulman, jihadist, deschis multiculturalismului.
Așa-i că nu mai este o poveste pentru copii?



vineri, 22 ianuarie 2016

Oferte

Nu mă pricep la ceasuri și nici nu port dar dacă aveți nevoie de unul pe Elefant sunt reduceri serioase și când spun serioase înțeleg prețuri reduse de la 2000 de lei la 300.
Pe parfumuri au iar o ofertă drăguță cu reduceri între 50 și 70%, pentru că păreau să vrea să îmi livreze comanda mâine când nu sunt în oraș, o să aștept până duminică să îi cumpăr mamei ceva de ziua ei, dap am învățat-o la chestii din astea și Calvin Klein apă de parfum de 100 ml la 130 de lei mi se pare ok, am văzut că or să arunce în coș drept recompensă pentru o comandă peste 50 de lei și o carte, probabil ar fi 3 lei sau 5 dar nu strică o poveste romanțioasă în plus la cadoul cu pricina.
La cărți nu mă uit încă pentru că nu am terminat resursele gratuite :)

marți, 19 ianuarie 2016

Ultimul Imperiu

Nu mi-am propus să citesc mai mult în 2016, pentru că oricum citesc de câte ori am timp, constat că suntem la jumătatea lui ianuarie și am citit deja două cărți, bine am citit 7 dar 5 au fost recitite așa de vacanță, de an nou, nu sunt noi nu se pun.
Azi ne întâlnim din nou cu Brandon Sanderson, despre care simplist aș spune că scrie fantasy, după mintea mea el ca și Herbert sau George RR Martin  sau Tolkien este un ”făuritor de lumi”.
Este un grup de oameni care nu se limitează la a imagina povești în lumea noastră ci imaginează povești pentru care generează și o lume nouă.
Sigur, dacă te străduiești poți recunoaște ideile din spate pentru că în fond toate societățile de-a lungul timpului au funcționat pe baza acelorași principii. Sigur sunt și ei limitați la arhetipurile cunoscute nou, că deh nu îți poți imagina inimaginabilul, dar cumva, sub penița lor arhetipurile se rearanjează, lumile lor sunt lumea noastră privită printr-un caleidoscop.
Să revenim însă, Ultimul Imperiu, este prima din cele 4 cărți ale seriei Născuți din ceață și se învârte în locuri comune unei societăți: politică, religie, intrigi, tipologii umane, eroi și demoni.
Pe scurt pentru că nu sunt eu aia care să vă povestească vreo carte : este povestea unui grup de rebeli porniți să deie jos puterea absolută, răscoala împotriva unui zeu întrupat și tot ce implică ea.
Pentru un plus de savoare povestea este aromată cu magie: allomanție, feruchimie și hemalurgy ( nu îmi pot aminti cum a fost tradusă asta), trei ramuri ale magiei care la rândul lor se vor împleti printre intrigi.
Acum partea nasoală, dacă v-a plăcut Elantris o să vă placă și Ultimul Imperiu, numai că într-un fel cartea asta e mai complicată.
Lumea imaginată de Sanderson de data asta îți va cere mai multă atenție, mai multă capacitate de a ”vedea în spațiu” altfel luptele cu fiertragere și oțelîmpingere vor fi niște pagini fără rost din care nu vei pricepe mare lucru, o mai bună memorie pentru că vei avea de ținut minte, cele 8 metale obișnuite împreună cu efectele lor și numele cețurienilor corespunzători, în caz contrar ”arse curpu” te va obliga să ”dai o fugă ” la finalul cărții să îți amintești ce se întâmplă la arederea cu pricina.
Adăugați la asta cuvintele inventate, pe mine una m-a obsedat Kandra, deși nu pot spune cu mâna pe inimă că e un concept nou, numai că a trebuit să rețin fiecare din cuvintele astea noi, să le învăț semnificațiile pentru a înțelege pasajele în care apar.

În rest numai de bine, urmează să le citesc și pe celelalte din serie dar proramate în perioade în care mi-e mai lejer la muncă, să nu îmi complic viața inutil, prezenta carte are 800 de pagini și mi-a consumat 2 zile, prefer să le citesc pe fiecare la fel de nefragmentat.
Evident linkul din text vă va duce la magazinul în care se găsește Ultimul Imperiu

luni, 18 ianuarie 2016

Roma amore mio

Scurt că mă grăbesc,  dacă îți vine să îți tai venele scurt cu gândul că vine Valăntains-ul lu' pește și tu iar nu sărbătorești că ești la fel de singur/ă ca anii trecuți nu te pierde cu firea.
În loc să plângi în țară mai caută unul doi prieteni în aceeași situație și cu 200 de Euro de căciulă sau cordeluță, mergi la Roma.
Volaro are oferte la city break în perioada 17-19 februarie începând de la 90 de Euro, restul până la 200 i-am pus așa să bei și tu o cafea și să mănânci o înghețată.
Dacă nu ești singur/ă dar tot te ia cu groaza ideea că trebuie să ieși cu Iuby în târg de Valăntains fă-te că plouă pe 14 februarie și când se declanșează taifunul că ești un insensibil și nu serbezi cum se cuvine amorul scoate nevinovat biletele de Roma din buzunar.
Dacă nu știi de ce să te duci acolo ți-am povestit eu aici
Și da, te rog cumpără-ți biletele plecând de pe bannerul meu, poate dacă ajut jumătate din țară să plece pot să trag și eu o fugă tura viitoare cu ce s-o strânge din comisioane. :)

Vola.ro

duminică, 10 ianuarie 2016

Cum să devii mai deștept în 5 minute

Plănuiam o zi de leneveală la umbra netului și tv-ului. N-a fost să fie m-am trezit cu spirit critic și cum părerea mea despre mine în ultima vreme este ascendentă am decis că ziua trebuie să se conformeze personalității mele și nu eu trebuie să mă limitez la imaginea de manual a unei ”duminici plăcute”.
Am nimerit la cafea într-un articol aparent nevinovat ”Like pentru cei ce scriu”,. Ce poate fi mai de duminică decât asta? Numai că în conținut articolul mi s-a hrănit spiritul critic.
Recunosc mă lasă rece problema Like-urilor ( aiurea, cine dracu' nu vrea să fie citit și să se trezească văzându-și ”operele” pe peretele cuiva pe care nu îl știe?), mă rog, să spunem că nu mă deranjează cel mai mult că un articol de trei rânduri de adevăr pro fund ( știu că uneori mă grăbesc și scriu litere invers dar aici grafia e intenționată) are câteva mii de like-uri  iar unul la care am muncit are 2 vizualizări.
Am ajuns la pace și cu articolele despre șopârle vorbitoare, tort și ceai cu extratereștrii, aparițiile de sfinți în cepe, cartofi și pete de igrasie și alea cu titluri din care crezi că s-a spânzurat președintele iar din conținut afli că de fapt  și-a pus cravată. Cred că articolele alea au publicul lor bine definit și că autorii au învățat la perfecție o lecție de marketing numită ”Evenimentul zilei” a.k.a. ”găina care a născut pui vii”.
Cele care mă deranjează sunt articolele cu leacuri miraculoase: slăbește mâncând o săptămână grapefruit - da'să știi că te poate și omorî, scapă de cancer în trei zile cu un amestec de zeamă de lămâie, bicarbonat și usturoi, mă rog rețeta leacului minune diferă de la idiot la idiot, scapă de negi, varice, diabet, leucemie.  Evident leacuri aflate în familia lor înainte de a se descoperi boala cu pricina sau descoperite chiar de autor în timpul studiilor intensive la baraca din colț în timpul unor sesiuni crunte de bere și țigări. Mă deranjează pentru că articolele astea au un public țintă sensibil, când ești bolnav, când ai încercat tot ce poate să îți ofere medicina alopată și nu ai obținut nici un rezultat devii deschis la aberații din astea, că deh instinctul de supraviețuire îți anihilează logica, începi să crezi în orice, indiferent cât de ilogic, pentru că ești disperat după o rază de speranță, indiferent cât de chinuitor ar fi ”tratamentul”.
Pentru cei care scriu pe tema asta ar trebui să existe o sentință care să îi împiedice să mai atingă tastele unui computer. Ever,
Aș putea denumi articolul ăsta în multe feluri care probabil i-ar atrage 2 vizualizări, dar cum vreau să se transmită, exact în mediile în care se citesc articolele menționate, îmi asum înjurăturile celor ce vor fi atrași de titlu și enervați de conținut și pe cele ale celor care vor decide că ”trădez cauza” și folosesc trucurile menționate mai sus. Dacă măcar un om din cei gata să mănânce hrean și ghimbir pe stomacul gol o să îl citească până la final merită.

duminică, 3 ianuarie 2016

O pată galbena

Mă plâng uneori  des de prietenele mele, pentru că au obiceiul să dea buzna în viața mea cu problemele lor unele serioase, altele nu, dar toate reale.
Nu ar trebui să o fac pentru că așa am reușit să văd viața din mai multe unghiuri decât aș fi avut eu fizic timp să o văd.
Am trecut prin divorț și căutarea unui nou suflet pereche, să sperăm că a doua oară e mai bine ceât la prima alegere.
Am trecut prin experiența cele care se gândea să se despartă de iubitul ei vineri iar luni a venit cu un inel de logodnă pentru că nu a știut cum să îi spună că nu e momentul.
Apoi a fost căsătoria care părea un răspuns la toate rugăciunile urmată de un soț care nu stă pe acasă și nu vrea familie.
Am văzut efectele pe larg ale tratamentelor hormonale pentru fertilitate și cum unele din ele nu au încetat nici după ani buni și al doilea copil.
Am vrut să  bat ceva doctori care au dat diagnostice greșite cu o siguranță apocaliptică și care erau să îi coste mult pe pacienții lor.
Am văzut depresia singurătății în unul și în doi, greutatea insuportabilă a lumii când umerii tăi singuri trebuie să o susțină și greutatea insuportabilă determinată și de susținerea lumii altcuiva pe lângă a ta.
Am trăit propriile mele tristeți și trădări și minciuni, am văzut oameni în toate situațiile posibile oprindu-se în loc cu lacrimi bine ascunse în ochi și întrebându-se în care direcție să o mai ia.
Nu vă imaginați că aș trăi în tragedia greacă, pe lângă toate problemele am văzut și toate bucuriile și ale mele și ale lor.
Nimic pe lume nu e total alb sau negru, trăim în infinite nuanțe de gri. Uneori, când devenim înțelepți  mai trântim în peisaj cu de la noi putere o pată galbenă sau verde sau roșie, știm bine că ea nu se potrivește lumii dar ignorăm bunul simț care ne șoptește disperat că lumea nu funcționează cum am citit noi în cărțile de povești.
Fericirea? Așa cum tot spun e o treabă pe care o faci cu mâna ta, tăind pe ici pe colo din poveștile cu care ai crescut până când le faci să semene cu realitatea ta sau invers mai adăugând realității până se contopește cu povestea. Cu timpul înveți să o descoperi, să te agăți de ea, să o amplifici, să trăiești zile și săptămâni întregi  la umbra unei fericiri mărunte.
Ce am învățat în plus? Că întotdeauna iarba e mai verde în curtea vecinului, mama se gândește cum ar fi fost viața ei dacă ar fi putut decide să se mute oricând, oriunde, soția că a greșit când a semnat, cea singură că trebuia să îl accepte pe ultimul măcar chiar dacă omul era un idiot, cei cu familie vor carieră , cei legați de un loc să zboare în toată lumea, cei singuri pe cineva cu care să îți împartă viața și invers.
Cei înțelepți se bucură de ce au și visează frumos, colorat la ce va fi, dar din păcate înțelepții sunt atât de puțini pe lume încât nu pot forma o masă critică. Încă!

An nou și bun

Acum câțiva ani când am început blogul ăsta, probabil articolul meu de Anul Nou ar fi fost o capodoperă a sarcasmului împotriva petrecerilor de Revelion.
Petrecerile alea pentru care plătești salariul pe o lună sau două, dacă decizi să fie în deplasare, în care îți consumi din prima noapte toată cantitatea de bunăvoință corespunzătoare anului care a început, la care te lovești în coate cu niște cunoscuți pe care nu prea îi înghiți sau niște necunoscuți care nu te impresionează din cale afară, unde bei ca să nu te sperie petardele, fie că vorbim de cele care explodează, fie că vorbim de cele care dansează și după care juri în prima zi de ianuarie, cu voce joasă să nu îți deranjezi cumva neuronii în suferință că nu vei mai repeta niciodată greșeala.
După cum se vede încă pot să abordez stilul dar nu mi se mai potrivește, intru în el ca în hainele altcuiva, pentru că așa cum am spus de  multe ori, blogul ăsta și-a atins scopul pentru mine. M-a crescut.
Știu că în ultima vreme scriu rar pe aici și atunci mai degrabă recenzii și totuși statisticile arată că oamenii încă mai citesc.
Așa că în 2016 voi încerca să scriu mai des, să decantez experiențele care m-au crescut și să le pun în bloguri, dacă la finalul anului cel puțin un om va ști că nu are rost să îți pierzi vremea dând atenție modului în care își ratează alții viața o să consider că am câștigat ceva.
Desigur asta nu înseamnă că nu mă voi întoarce să îmi exprim ironic uluiala fără margini pe care uneori, când îmi pierd concentrarea și mă mai uit în jur, mi-o declanșează fauna înconjurătoare.
Până atunci însă să avem cu toții un an frumos, era să fiu răutăcioasă și să zic să aibă fiecare un an ca sufletul lui, dar vă dați seama câtă lume nenoroceam?