sâmbătă, 6 februarie 2016

Leapșa anilor trecuți

Pe Vienela o chinuie  les neiges d'antan, așa că în amintirea acelor timpuri când eram cu toții mai frumoși, mai deștepți și mai devreme acasă a luat de lVladen de pe blog, o leapşă gândită de Rudolph şi acceptă provocarea.  Nu era să nu mă bag și eu în seamă. Nornele ar fi fost dezamăgite .
“Răspundeţi la următoarele întrebări cu numele, preferabil şi imaginea, unei picturicolajdesensculpturăbasoreliefmozaic, obiect ceramic sau de sticlătapiserie, sau fotografie larg cunoscută şi expusă vreodată într-o galerie artistică sau muzeu adevărat, alături de numele artistului care a creat acea operă de artă. E voie să se includă şi sculpturi de tip instalaţie mişcătoare, atâta vreme cât sunt fixate de un stativ sau panou sau agăţate de un tavan”
Precizare: mai merg şi filme. Mute.

1. Cu cine/ce te poţi compara pe tine însuţi câte o dată?
Expansion, Paige Bradley, versiuni expuse la Londra, Marea Britanie la Panter and Hall Fine Art sau la  Classic Art Gallery in Palm Desert, California

2. Ce te pasionează în legătură cu viaţa ta de zi cu zi ?
Dansând în ploaie, de Leonid Afremov

3. Cum arată sentimentul tău de bucurie sau fericire de azi sau din zilele acestei săptămâni încă relativ recente ?
Marie Green, Tide of dreams 


4. Dacă ai fi obligat să devii profesor al unei materii oarecare/domeniu oarecare al cunoaşterii umane, care ar fi acea materie/domeniu de cunoaştere ?
The Ballet Class, Edgar Degas


5. Cum ar putea arăta o felicitare pt Anul Nou pt o persoană ff importantă pt tine ?

Gustav Klimt, Sărutul 

6. Cum ar putea arăta o felicitare pt Anul Nou pt întreaga ta familie?
Cristo Redentor, Rio de Janeiro


Mno aparent prietenii mei de pe blog sunt niște ciudați care inventează lepșe grele, mă gândesc serios să mă mut într-un grup mai puțin pretențios .

miercuri, 3 februarie 2016

Jurnalul unui mag

Adevărul e că dacă ai citit o carte a lui Coehlo, le-ai citit pe toate. De ce ne mai batem totuși capul cu ele?
Azi despre Jurnalul unui mag despre care aș putea să vă spun atât : este rădăcina Alchimistului, adică varianta brută, descrierea pur și simplu a unui drum inițiatic, drum care peste ceva timp transfprmat în metaforă îl vom regăsi în Alchimistul.
Istoria aparent reală, dar nu pot nici să confirm nici să infirm acest aspect, al drumului spre Santiago de Compostela pe care l-a urmat însăși Coelho în parcusul inițierii sale în ordinul RAM.
La un nivel este plin de locuri comune, dubiile ucenicului, decizia de a renunța pe care o luăm atât de des în ceea ce facem exact înainte de apariția rezultatelor, lucruri pe care, ca în toate cărțile lui, ai sentimentul că le puteai spune sau scrie chiar tu, că le știai dinainte de a le fi citit și că ai fi putut la fel de bine să fii Coelho.
Cartea este divizată în capitole descriptive și exerciții RAM. Cum nu fac parte din ordinul respectiv nu am nici cea mai mică idee despre autenticitatea lor, dar, din câte am învățat până acum despre oameni sunt sigură dacă vrei să funcțioenze vor funcționa.
Unele din ele sunt excelente fie ca atare, fie lejer modificate, așa cum este exercițiul cruzimii   „De fiecare dată când îţi trece prin cap un gând care crezi că ţi-ar putea face rău – gelozie, autocompătimire, suferinţă din dragoste, invidie, ură etc – să faci astfel: înfigi unghia arătătorului la baza unghiei degetului gros, până ce durerea este destul de intensă. Concentreză-te asupra durerii: ea reflectă în sferă fizică aceeaşi suferinţă pe care o simţi în sfera sprirituală. Eliberează-ţi unghia numai când gândul ţi-a ieşit din minte. Repetă ori de câte ori e necesar, până ce gândul te părăseşte. Gândul va reveni din ce în ce mai rar şi o să dispară complet dacă îţi vei înfinge unghia în deget de fiecare dată când el apare”. 

În concluzie, dacă vă trece prin față cartea asta eu zic să o citiți și să îi încercați măcar o dată exercițiile, nu e nici o problemă dacă nu vă veți auzi Mesagerul, câștigul de a-ți disciplina gândurile negative va compensa cu siguranță.