miercuri, 2 martie 2016

Je suis Brădet

Rar mă mai obosesc să mă implic în scandalurile contemporane, trec printre ele fără să le aud, fără să le bag în seamă, fără să mă afecteze.
Azi însă mi-a părut rău de o firmă așa cum îmi pare de bătrânele cu mâinile crăpate de muncă pe care poliția comunitară le urmărește cu încăpățânare, nu pentru că ele ar încălca legea cel mai rău ci pentru că ele sunt victime sigure, care nu se pot apăra, care nu au resursele sau cunoștințele necesare.
Am urmărit cât de distant am putut scandalul sindromului hemolitic uremic, chiar ne-am întrebat eu și latura mea sceptică despre afacerea guvernamentală pe care ”ăia de sus ” vor s-o ascundă de ochii noștri.
Nu m-am mai obosit să o caut, oricum nu o pot bloca, la un moment dat am să aflu că în perioada asta a fost votată vreo lege sau semnat vreun contract care ne ve amărî viața mult timp de aici înainte, nouă ăstora care ne încăpățânăm să nu plecăm din țară, care încă mai credem că e a noastră.
Dacă verifici statisticile cu bebeluși morți din cauze nedeterminate te îngrozești, eu nu le mai verific, încă mai vreau un copil la un moment dat și nu am nevoie să aflu tot ce poate merge rău.
De data asta însă a fost permisă urmărirea evenimentelor de către media, așa cum am spus nu mă mai întreb ce se ascunde.
Mi se pare însă curios că în perioada în care vina a fost dată pe apa plată nu a fost spus producătorul, probabil era o licență cumpărată de unul care nu e român, nici când de vină au fost portocalele nu a fost făcută publică țara de origine sau lotul, evident portocalele nu pot fi produse în România, când însp s-a găsit un acar Păun autohton numele lui a fost dat publicității.
Am participat acum ceva timp la o conferință pe tema ”Libertatea de informare și prezumția de nevinovăție”, exemplul ales de reprezentantul ambasadei SUA era povestea unui patron de bar din cartier despre care în presă s-au ”scurs” informații conform cărora era implicat în spălare de bani, după doi ani s-a dovedit printr-o sentință penală că omul era nevinovat.
Era prea târziu, afacerea lui era moartă.
L-am văzut zilele astea des pe patronul de la Brădet și el vedea cum afacerea lui era omorâtă, bănuiesc că urmează fermele din Dolj și Argeș care aprovizionau cu lapte făbricuța.
Mi-am adus aminte de timpul petrecut încurajând pe bloguri cumpărarea produselor românești pentru că altfel nu o să ieșim în veci vecilor din criză economică. Mi-am adus aminte de produsele Dorna pe care am încetat să le cumpăr în bloc când am descoperit că în parte sunt un produs românesc 100% fabricat în Polonia.
 Mi-am adus aminte așa cum spuneam la început de băbuțele cu usturoi românesc amendate în gloria usturoiului chinezesc de plastic de prin supermarket. Mi-am adus aminte inclusiv bombonica de Andrei Baciu și m-am întrebat dacă nu ne era dracului mai bine cu un fotomodel la Ministerul Sănătății decât cu ministrul actual care are dezavantajul de a nu fi nici bombonică sexy , nici deștept, adică nu ai nici de ce să te uiți la el fără sonor, nici de ce să-l asculți.
Am ascultat mamele care au spus că nu le-au dat copiilor brânză, la trei luni e al dracului de greu să începi diversificarea printre altele, e ca și cum ți s-ar spune că puștiul s-a ales cu o BTS pe cont propriu, în seara asta am auzit de un nou caz din Covasna parcă, recunosc nu mai sunt atentă la știri, un bebeluș care evident nu avea cum să mai mănânce din celebrul lot de 25 de kilograme de brânză de la Brădet.
Și m-am întrebat ce ar fi să facem o dată în viață altceva decât ne induce sugestiv media în comportament? Măcar noi ăștia care nu avem bebeluși să începem să căutăm produsele de la Brădet și să le cumpărăm? Să ajutăm un vis să supraviețuiască unei campanii de presă?
Mă îndoiesc să apară vreodată o recunoaștere oficială că nu de la brânza aia a fost problema dar dacă în loc de un Like dat paginii lor sau pe lângă acesta mâine le vom cumpăra produsele poate reușim să evităm moartea unui brand românesc și așa sunt o rara avis.
Și dacă aveți vreun dubiu gândiți-vă la imaginea de mai jos