Hai hui prin Praga :Mala Strana

Pozele, alea frumoase, cu rezoluţie mare încă nu au ajuns, pentru asta trebuie să vă luaţi de Maurice nu de mine, continuăm aşadar să ne plimbăm prin Praga fără poze frumoase.

         Cum ai coborât de la Castel (Hrad) intri în Mala Strana, care fix asta înseamnă Cartierul Mic sau mai exact de jos şi care este prima bucată de oraş praghez care a fost fondată la poalele castelului, în zona asta au locuit mulţi germani şi italieni şi se vede în arhitectură. Dacă te uiţi pe hartă ai sentimentul că îţi va trebui o zi să străbaţi zona, de fapt cartierul chiar e mic.

         Ce poţi face aici? Păi coborând aşa domol de la treptele castelului te poţi îndrepta spre palatul Wallenstein care în zilele noastre găzduieşte Senatul. E probabil cea mai bună ocazie să vezi grădina unui palat praghez, care grădină are vreo 2 ha şi cuprinde de toate, arcade pictate sub care se organizează concerte, aleea cu statui, grotă artificială ai cărei pereţi nici până acum nu m-am prins ce reprezintă, un labirint de gard viu, ceva bufniţe închise undeva pe peretele cu grota, un lac cu raţe şi peşti mari şi vioi coloraţi, hortensii de dimensiuni supranaturale. Tu spune ce vrei şi gradina aia probabil îl ca cuprinde.

         Norocul a fost de partea mea tura asta şi am putut să văd şi o a doua grădină de palat, la care jinduisem cocoţată pe parapeţii castelului şi în care taman în ziua aia se ţinea un concert, cu intrare liberă, ba chiar te ruga un domn să intri şi să asiguri publicul, aşa am ajuns să văd şi gradina Lebedour, o grădină etajată într-un palat construit al vremea când Mihai Viteazu unea Ţările Române.

         Din Grădinile astea care sunt practic vis-a-vis  ajungi în piaţa centrală a cartierului, unde poţi da năvală la Starbucks pentru o cafea cu gheaţă în cazul nostru, că afară erau 200 de grade. Prin piaţa asta trec foarte frumos tramvaie, nu ştiu care că sincer nu am avut nevoie de ele, totul fiind aproape de găsit per pedes, başca altfel admiri peisajul de la infanterie.

         După ce te-ai răcorit ( nu recomand Praga iarna, nu că nu ar fi superbă dar nici nu vreau să mă gândesc la un pic de polei sau zăpadă pe piatra cubică ce acoperă tot centrul sau pe muuulte străduţe în pantă. Aşa cum spuneam eu am două picioare stângi şi nu vreau să-mi risc vreunul) regrupează-te, te găseşti lângă Biserica Sf Nicolae cea din Mala Strana să fim înţeleşi, că mai au una şi în Centrul Vechi, n-am priceput logica ideii. Mă rog asta e cea pe care o poţi vedea de la castel, din interior am ratat-o şi aici a apărut o taxă modică de vreo 240 de coroane, adică 10 Euro. Din câte ţin minte m-am rătăcit o zi întreagă prim muzeul Vaticanului cu vreo 15 euro, pentru o biserică mi s-a părut mult, plus că am un gărgăune personal care îmi interzice să intru în bisericile în care trebuie să plăteşti ca al …..mai bine mă abţin.

        Din faţa bisericii încep o serie de restaurante la care bucătăria cehă e la mare rang, încearcă să ajungi în zonă la orele mesei, meniul zilei e vreo 6 euro şi poţi primi în schimbul lor gulaş în pâine 

sau chiar ciolanul ciolanelor, pe care l-am marcat eu că mă pregătesc să intru în politică.

         Deja eşti pe strada Mostecka ( most înseamnă pod) care te scoate la Podul Carol cel mai celebru pod al oraşului.

         Nu te grăbi, strada asta mărginită cu magazine de bijuterii cu cele mai granate ceheşti şi cele mai chihlimbare, scorurile mi s-or părut măricele, dar aproape instantaneu îţi fac un discount de 20%, adică un inel de 8400 de coroane devenea deja de 6200 dacă plăteai cash. Dacă bijuteriile sunt scumpe suvenirurile sunt mai ieftine decât în alte zone, aşa că liber la magneţi, oglinzi de poşetă şi îngeri de cristal care să vă amintească de călătoria asta.

         Poate eşti tentat de cutiile cu Becherovka si absint, dacă nu ţii morţiş la cartonul în care sunt ambalate tot pe strada asta este o alimentară de cartier la care ţi le poţi procura la jumătate din preţul la care le găseşti în magazinul de suveniruri, tot aici te poţi alege cu ciocolată cu marijuana.

         Că am terminat cu cumpărăturile mergem la biserică Sfanta Maria purtătoarea de Victorie, intrare liberă, biserica este celebră pentru că adăposteşte statuia Pruncului Isus din Praga despre care povestea spune că a apărat oraşul de ciumă şi că are şi acum miraculoase puteri vindecătoare.

         În fapt este o statuie de vreo 47 de cm al cărei mijloc este făcut din lemn, acoperit apoi cu ţesătură iar exteriorul este modelat în ceară. Statuia a fost primită la 1556 de ducesa Maria Manrique de Lara ca dar de nuntă de la mama sa, când a venit în Boemia să se căsătorească. Fiica ei Ployxena Lobkowicz, cand a rămas văduvă,  a donat statuia mânăstirii Carmelitelor Desculţe ( jur că Maurice are un gps special pentru mânăstirile ordinului cu pricina), care mănăstire a fost preluată de biserică prin 1628.

         În 1637 statuia a primit mâini noi, de aur, pentru că le pierduse pe cele originale în timpul ocupaţiei saxone, iar în 1655 după ce a protejat Praga împotriva unui asediu şi i-au fost atribuite mai multe vindecări miraculoase a fost încoronată solemn de către Arhiepiscopul de Praga.

         Interesant la statuia asta este că e îmbrăcată într-un fel de robă lungă, pe care călugăriţele i-o schimbă, existând un cod al culorilor pentru fiecare ocazie. Tot aici se găseşte un muzeu care cuprinde obiecte de cult şi hainele purtate de Prunc de-a lungul vremii, cea mai celebră fiind rochia cusută de împărăteasa Maria Theresa în persoană.

         Încă o biserică şi gata Sfântul Toma, intrarea e dificilă, printr-o laterală dar biserica merită. Conform obiceiului locului şi aici se găsesc rămăşiţele unor sfinţi  îmbrăcaţi în hainele de curte de la epoca lor şi purtând măşti mortuare, unul din ceară, unul din aur.

         În interiorul mânăstirii se găseşte cea mai veche berărie a oraşului „la sfântul Toma” noi cred că am prins-o în reconstrucţie dar ne-am cumpărat câte o sticlă din berea cu renume pe care am cărat-o conştiincios acasă. Încă nu am gustat-o dar mă aşteaptă în frigider pentru sâmbătă.

        Tot pe strada asta vei găsi multe maşini de epocă recondiţionate cu care poţi trage o tură prin oraş, şoferul funcţionând şi ca ghid, costă cam 1200 de coroane şi dacă vrei şi un tur al Castelului 1500, dar merită, fie şi numai pentru celebritatea instant pe care o vei dobândi în Asia, pentru că inevitabil vei trece prin 5 cârduri de asiatici care vor face înnebuniţi poze cu toate gadgeturile din dotare şi au ceva jucării la ei.

         Înainte de a ajunge la pod tot pe Mostecka undeva pe dreapta se găseşte un magazin cu vreo 7 feluri de cârnaţi praghezi, n-ar fi rău să degustaţi unul, aşa ca să puteţi face comparaţie cu ceilalţi din oraş.

         Am ajuns la Podul Carol care leagă Mala Strana de Oraşul Vechi şi despre care povestim altă dată.