Hai Hui prin Praga Piata centrului si cartierul evreiesc

         Despre Centrul Vechi din Praga nu am multe de spus, am povestiti data trecută. El este de fapt mic dar foarte dens în lucruri care ar trebui văzute şi admirate şi savurate.

         De fapt la blogul asta o sa ca lenevesc pentru ca au ajuns pozele cu cladiri şi ele vorbesc mai frumos decât mine despre locuri.

         Cartierul cu pricina începe de la celălalt capăt al podului Carol, adică nu capătul din Mala Strana. Podul în sine este frumos, marginile fiind brodate cu statui iar capetele împodobite cu turnuri.

         Povestea spune că dacă atingi statuia Sfântului Ioan Nepomuk te vei întoarce la Praga, povestea are probabil dreptate pentru că la prima tură tanti ghida ne-a dus la statuia respectivă, am atins-o şi 5 ani mai târziu m-am întors. Logic nu mai ţineam minte care dintre statui este cea cu minunile aşa că preventiv le-am atins pe toate, inspirate şi de asiaticii care făceau fix la fel, dar până la urmă am nimerit-o şi pe cea corespunzătoare.

         Podul este de asemenea plin de artişti care se oferă pentru vreo 20 de euro să îţi facă un portret serios şi pentru 10 o caricatură, dar ce oferă el mai frumos şi mai frumos pe lumea asta este imaginea Vltavei curgând leneş sub luma asfinţitului.

         Dincolo de pod  intrând în Cartierul vechi este Clementinium-ul, pe care pe interior o să-l văd data viitoare, când nu o să mai călătoresc low budget şi o să-mi permit taxele pe care cehii le pun pentru mai toate monumentele. Chiar ţin morţiş să văd Capela oglinzilor şi trebuia să am şi eu un motiv să mă întorc la Praga.

         Urmează apoi un labirint de străduţe care te duc toate spre Ceasul astronomic. Unele sunt mărginite de restaurante şi terase, altele de magazine cu bijuterii sau cristale sau suveniruri, toate par scoase din poveşti medievale şi uneori te întrebi de ce naibii nu patrulează prin zonă domniţe şi cavaleri.

          În Piaţă pe lângă ceasul despre care am povestit deja se mai găsesc două biserici. Încă o biserică a Sf. Nicolae, v-am zis că nu înţeleg logica pentru care nu le-a ajuns cea din Mala Strana şi Biserica Doameni noastre, adică biserica Tyn.

         Biserica Tyn e frumoasă, eu având un gărgăune personal cu bisericile gotice, îmi place foarte tare că a trebuit să o ocolesc de 2 ori până am înţeles că intrarea în biserică se face printr-un restaurant, casele din faţă fiind practic lipite de biserică, nu ai cum să ajungi în curtea interioară fără să traversezi birtul.

         Pentru că îmi place mult să mă alipesc de grupurile cu ghid şi pentru că am avut noroc, după mai multe zile cu asiatici şi ruşi care degeaba aveau ghid din punctul meu de vedere, am prins un grup de spanioli. Aşa am aflat că oamenii urmăreau fascinaţi fereastra lui Kafka care dă fix în biserică ( v-am zis că sunt lipite casele alea nu?). Tot aici puteţi vedea dacă aveţi vreun interes mormântul lui Tycho Brahe.

         Tot ca o particularitate drăguţă dacă aveţi impresia că turnurile bisericii sunt egale, ei bine nu sunt. Unul este mai solid şi amplasat mai în faţă reprezentând poziţia bărbatului în faţa femeii într-o familie.

         După atâta vizitat cred că meritaţi unul din cârnaţii serviţi în Piaţă, acompaniat de o bere rece , în timp ce priviţi amuzat furnicarul ce se strânge în faţa ceasului pentru succesiunea apostolilor.

         De aici te poţi îndrepta spre Poarta Pulberăriei 

şi Casa Municipală

 îndreptându-te spre oraşul nou, sau poţi alege strada Parizka (cea mai scumpă din oraş) şi să intri în cartierul evreiesc.

          Strada asta nu ai cum să nu o găseşti începe cu Cartier pe un colţ şi continuă ci toate brandurile celebre până când te scoate din nou la Vltava lângă Rudolfinium.

         De văzut în cartier sunt sinagogile şi cimitirul evreiesc, bine cimitirul nu cred că  o să-l văd vreodată, sunt prea solară pentru treaba asta, dar sinagogile sunt şi ele pe listă pentru data viitoare.

         Conform obiceiului şi aici vizita este cu bani şi nici nu poţi alege ce vrei să vezi, în afară de Vechea Nouă Sinagogă care poate fi văzută separat, restul sunt la pachet, adică vrei nu vrei să le vezi pe toate trebuie să cumperi biletul. Nu mi-a plăcut poziţia lor de forţă la negocieri şi am declinat oferta.

         Cartierul este legat de legenda Golem-ului, un fel de monstru creat din lut şi însufleţit să protejeze cartierul dar care a trebuit distrus pentru că nu îşi îndeplinea scopul. Poveştile diferă, una spune că Golemul s-a îndrăgostit şi respins fiind s-a răzbunat. Cea mai populară susţine că rabinul a uitat să deactiveze Golemul înainte de Sabat. Tot legenda spune că trupul Golmului se mai află şi acum în podul Vechii Noi Sinagogi, ultimii trei metri de scară spre acest pod fiind de altfel înlăturaţi.

       Tot în cartierul acesta o să faceţi cele mia bune afaceri la bijuterii, eu una am făcut .

         Poveştile oraşului sunt multe, în zona asta fiecare faţadă de casă spune una dintre ele, dar dincolo de poveşti şi clădiri mergeţi la Praga pentru magia ei, pe bune eu nu aveam zâmbetul ăsta înainte, l-am găsit acolo .