Hai hui prin Praga : Hradcany

         Acum că ne-am lămurit cu spiritul oraşului să vedem ce e de făcut prin Praga asta în afară de filozofările prin piaţa publică.

         Partea bună e că nu ai de parcurs decât vreo 5 cartiere, care în sinele lor nu-s mai mari decât o batistă, partea proastă e că o să vrei să faci poze fie şi numai aşa din ochi mai fiecărei case deci ritmul de deplasare va fi lent spre foarte lent.

         După mintea mea cel mai bine ar fi să începi vizitarea oraşului de la castel, care de fapt ar fi o cetate că are ditamai zidurile de jur împrejur şi care se găseşte în cartierul Hradcany. Se spune că acesta ar fi cel mai mare castel din lume, dar nu-s sigură că pe alea din Asia nu le-am văzut încă.

         Undeva lângă poarta de intrare ar fi de văzut mănăstirea Strahov care e acolo de pe la 1140, eu n-am văzut-o că Maurice a decis că nu pare impresionantă aşa cum o privea din spate, numa’ bine să mai am ce vedea şi data viitoare.

         Imediat după ea urmează Loreta asta e mai nouă de pe la 1626, biletul de intrare o fost cam  130 de coroane ( unde 1 Euro  = 24 de coronae), dacă vrei să faci fotografii te mai costă vreo 100 de coroane.

         Numele îi vine de la localitatea Loreto din Italia, unde legenda spune ( că adevărul istoric nu poate fi determinat) că ar fi fost mutată  de către îngeri casa din Nazaret în care s-a născut Fecioara Maria şi unde a avut loc Buna Vestire.

         În curtea mânăstirii Loreta din Praga se regăseşte o copie a acestei case şi o statuie făcătoare de minuni ( nu-mi place cum sună dar n-am altă formulă la dispoziţie).

         Tot în mănăstirea aceasta îi veţi găsi pe Sf Felicissimus şi Sf Marcia, doi sfinţi spanioli, absolut minunat sau macabru, după firea fiecăruia este că rămăşiţele cu pricina se găsesc în 2 vitrine în stânga şi dreapta altarului, purtându-şi hainele de odinioară şi măşti de ceară pe faţă.

         Din prima încercare noi i-am ratat, a trebuit să ne întoarcem în  biserică pentru identificarea lor, chestie care nu m-a încântat în mod deosebit pentru că este ornamentată cu cei mai urâţi îngeri pe care i-am văzut în viaţa mea, dotaţi cu expresii răutăcioase şi destul de croiţi pe dezmembrări, efectiv vreo doi par să-şi scoată ochii.

         Tot aici o veţi găsi pe Sfânta Wilgefortis (Starosta) , o tânără care s-a rugat să nu fie nevoită să se căsătorească cu un rege păgân ales de tatăl ei. Legenda asta mi se pare o exemplificare bună a zicalei cu Fi atent la ce îţi doreşti, pentru că soluţia divinităţii a fost să o doteze pe biata fată cu barbă, devenind atât de urâtă încât mirele nu şi-a mai dorit căsătoria. Furios tatăl ei a crucificat-o drept pedeapsă. La vreme la care am văzut mânăstirea fără ghid nu am priceput sub nici o formă de ce există acolo o capelă cu Isus în rochiţă. Cehii nu ar scrie informaţii lângă obiectivele turistice  în vreo limbă mai cunoscută nici picaţi cu ceară aşa că ori apelaţi la un ghid, ori vă faceţi temele de acasă.

         La etaj se găseşte preferata mea : expoziţia tezaurului care cuprinde diverse obiecte folosite în slujbele religioase şi care pe ortodoxa aici prezentă au depăşit-o. Aş fi luat acasă orice  ostensoriu găsit acolo.  Amu’ obiectele astea minunate îs un fel de struţocămilă în spate având o cutiuţă pentru o relicvă sfântă şi deasupra alt compartiment pentru ostie (prescură) ,

         Şi se găseau la faţa locului destule una cu vreo 7000 de perle, una cu mai puţine dar mai mari, una inelară cu vreo 500 de diamante, 200 de rubine, smaralde, perle etc, una din coral.

         Preferata mea este Soarele Praghez care are o poveste foarte frumoasă. A fost odată ca niciodată o contesă Eva Ludmila Frances Kolovratova, care pe la 60 de anişori se mărita a treia oară, mirele fiind cu 35 de ani mai tânăr, faceţi şi voi calculele, mie îmi iese că omul avea 25 de anişori. Ca dar de nuntă de la tânărul ei soţ a primit 6500 de diamante, pare-se prinse pe rochia de mireasă, pe vreme aia nu existau operaţii estetice deci trebuia să iei ochii nuntaşilor cu ceva. Diamantele au fost lăsate moştenire mănăstirii cu menţiunea de a fi folosite la o monstranţă. Ceea ce s-a şi făcut este din argint aurit, cântăreşte 12 kg şi are încrustate 6222 de diamante restul fiind plata meşterilor, ceea ce dovedeşte că pe la 1699 meşterii nu erau deloc ieftini.

         Când ai ieşit din Loreta cobori agale străzile cu piatră cubică, treci pe lângă vreo două palate bogat ornamentate cu graffitti: Schwarzenberg de pe la 1567, Stenberg 1698 şi ajungi rapid la Castelul din Praga pe care eu l-am văzut numai pe exterior, turul interiorului fiind vreo 350 de coroane pe care nu el-am dat. Turul nu mi-ar fi permis şi vizitarea bijuteriilor Coroanei Boemiei aşa că nu am avut motive să mă agit.

         M-am bucurat însă de spectacolul schimbării gărzilor, prima gardă de castel pe care o văd dotată cu ochelari de soare, spectacol care are loc la fiecare oră de pe la 9 dimineaţa până pe la 8 seara cred.

        Dacă Praga e un oraş scump atunci asta se datorează preţului de vizitare a orice obiectiv, cam orice vrei să vezi costă undeva la 120 coroane obiectivul sau 300 – 450 de coroane pachetul de obiective. (450 de coroane sunt un pic sub 20 de euro ).

         În Hrad în schimbul unui asemenea bilet puteţi vizita catedrala Sf Vitus (altfel accesul este permis numai vreo 20 de metri în interior), biserica Sf. Ghoerghe şi Strada de Aur. Dacă nu plătiţi biletul tot vă veţi bucura de  exteriorul spectaculos al clădirilor.

         Dacă aveţi o preferinţă spre parcuri tot aici se găsesc grădinile regale, vegheate de Turnul de Pulbere.

         Puteţi mânca la restaurantele de lângă palatul Schwarzenberg la preturi accesibile, adică meniul zilei era vreo 190 de coroane pentru o persoană şi 380 pentru două, includea supă, felul doi, desert la prima variantă şi câte o bere mică la a doua. Bonus o să primiţi peste tot în Praga unt cu ierburi aromatice şi pâinici proaspete care merg de minune împreună.

         Turul din Hradcany s-a terminat deja, după câteva fotografii de la zidul din faţa Castelului de unde Praga ţi se întinde la picioare ca o carte poştală, începi să cobori treptele spre Mala Strana (Cartierul Mic) care face legătura între Hradcany şi Centrul vechi, dar povestea lui blogul viitor.