Teoria Yusupoviana a cozii

Am jurat că ăsta o să fie blogul meu, totuși am ajuns la primul guest post al marelui meu prieten de la răsărit deși momentan mai occidental ca mine Yusupov

Prima întâlnire cu patria mumă a doamnei a fost brutală, nici măcar copilăria petrecută între maică-mea, convinsă că probabil tot eu am reușit cumva înaintea erei mele să determin și cele șapte plăgi ale Egiptului Antic, și vacanțele cu pronunțat scop educativ reformator în sânul poporului nu a reușit în nici un fel să mă pregătească pentru izbirea asta totală de civilizația română.

Evident ciocnirea civilizațiilor s-a datorat maică-mii și cum eram încă minor la vremea aia m-am trezit în țara vecină și prietenă fără să mă fi întrebat cineva despre preferințele personale, nu că acum fiind major de mult și mare rău s-ar obosi vreuna din doamne să mă întrebe.

Dacă aveam impresia că rusul verde e pregătit pentru orice a trebuit să mi-o revizuiesc rapid și cu scuzele de rigoare obiceiurile băștinașilor fiind capabile să răsucească neuronul unora muuult mai pricepuți ca mine în tulburările personalităților nervoase. Maică-mea de exemplu a părut complet adaptată fenomenelor.

Din care fenomene cel mai des întâlnit era ”coada”. Nu conta la ce, nu era important dacă le trebuia sau nu ce se vindea, nici măcar dacă le plăcea, în genele lor există undeva codată extrem de complex o dependență față de fenomenul cu pricina.

În cele mai neașteptate momente ale zilei și vieții mele pe străzile urbei se stârnea așa un vânticel de opinie și în maxim 5 minute mai ceva decât veteranii mamei Rusii, în fața unui aprozar, la bilete la cinema sau la pâine se organiza cu mare talent o coadă.

Și nu oricum ci cu maxim spirit de răspundere, babe moarte de mult care insitau încă să se preumble ca și când ar fi vii se călcau în picioare cu plozii cartierului, moși cu pălării antebelice se călcau pe blugi cu depechiștii, nu existau diferențe de vârstă, sex sau naționalitate toată lumea călca elegant pe toată lumea.

Ba nu, de naționalitate existau că eu a trebuit să merg destul pe jos până mi-a demonstrat olteanca din dotare modul corect de folosire a coatelor pentru a avansa cu spor în coada de la troleu.

Și chiar când am învățat tehnica a trebuit cu jenă în priviri să recunosc că nația rusă nu e la fel de dotată, pur și simplu coatele noastre nu au gradul necesar de ascuțire și indiferent cât aș potrivi unghiul de penetrare în coasta vecinului nu o să obțin niciodată aceleași efecte.

Paradoxal ciocnirea cu țara mumă a doamnei a făcut in mine un rus mai bun. Slava Rasii

PS Abia cum mă gândesc că incapacitatea mea de a înțelege toate profunzimile tehnicii de organizare a unei cozi perfecte a determinat refuzul îndârjit de acordare a cetățeniei și eu care îmi luasem păcate pe iapa lu Ștefan cel Mare.