luni, 7 octombrie 2013

Urma de cerc

La început îmi atrăsese atenţia violent, în fiecare clipă, indiferent ce aş fi făcut ochii mei fugeau spre ea. Era un  sfârşit de septembrie cu miros de frunze umede şi moarte care va să vie. Şi  eu o vedeam tot timpul.
         Uneori noaptea între vis şi trezire, în întuneric când ochii nu o puteau ţine sub observaţie degetele mâinii drepte o căutau febril şi o simţeau acolo cu tristeţe.
         La început mă simţeam mică şi singură când o vedeam, îmi aducea aminte de toate relele ca o cutei a Pandorei, o vedeam şi simţeam în gură fierea trădării şi în ochii caldul sărat al lacrimilor. O uram pentru că era simbolul clar al eşecului meu, mie nu îmi reuşise ceva, nu conta că mai trecuseră şi alte personaje prin poveste, prea multe altele. Era vina mea, imperfecţiunea mea şi mi-aş fi dorit să o ascund, să nu se mai lăfăie acolo albă în văzul tuturor.
         Prin noiembrie era tot acolo, o vedeam în continuare dar nu atât de des, învăţasem să văd viaţa pe lângă ea, eram la reabilitare învăţam să zâmbesc aşa cum victimele traumatismelor grave învaţă să meargă. Şi era la fel de greu dar nu mă lăsam, de câte ori o vedeam priveam în altă parte şi îmi smulgeam un zâmbet din riduri ale sufletului pe care nici nu ştiam când le dobândisem.
         Iarna a trecut greu când voiam să îmi încălzesc mâinile venite din gerul de ianuarie. Deşi nu m-a bucurat niciodată răul altuia m-am bucurat când am văzut-o slăbind. Visam să se subţieze până al trecerea în neant, să particip la o frumoasă înmormântare şi să îi arunc bulgărele acela de pământ pe capacul sicriului, să îl aud lovindu-se înfundat şi să ştiu că am scăpat pentru totdeauna.
         Apoi a venit primăvara m-am risipit în floarea cireşilor şi albastrul cerului m-am pregătit să mă întâlnesc cu marea şi am lenevit o vară întreagă pe un chaise longue ascultând valurile, sărându-mă cu briza şi întinzându-mă la soare ca un pisic după ce a dormit pe pervaz.
         Într-o zi  mi-am privit mâna şi nu mai era. Urma de cerc subţire de piele albă ascunsă 10 ani sub o verighetă pe care nu o scoteam nici când dormeam se estompase, degetul meu era în totalitate auriu, numai sufletul poartă încă umbra de cerc al unei iubiri trădate.
         Au mai psilunit despre urme de cerc toti cei de aici

         

14 comentarii:

  1. ....mă tulburi. Acum înţeleg comentariul lăsat la mine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap am ajuns tarziu acasa sa-l scriu si cand am terminat si m-am dus sa citesc si ce au scris altii am vazut cealalta fata a verighetei :)

      Ștergere
  2. postarea trebuia să se numească urma de cerc... eu aşa ştiu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ups am crezut ca e despre urma de cerc, repar acum :)

      Ștergere
    2. însă textul este... cum să spun? ca o răsucire. doare...

      Ștergere
    3. Durerea e buna, e un dar pe care il ignoram ne atrage atentia ca nu e ceva in regula si trebuie sa luam masuri :)

      Ștergere
  3. Ce noroc că nu port cercul ăla. Pe deget. Doar în suflet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu am de nici unul, am crescut prea mare ca sa mai intru in vreun cerc :)

      Ștergere
  4. Ai scris foarte frumos despre ceva foarte dureros, trist la momentul acela, insa semnul unui alt inceput!
    Chiar daca doare... din durere se naste mereu o noua fericire! Ea,durerea, trebuie exorcizata, arsa si pe cenusa ei trebuie construit!
    Cred ca esti pregatita pentru asta! Trebuie insa sa reinveti sa privesti in jur!
    O imbratisare din partea mea care nici macar nu pot sa alung urma unirii... Despartirea prin moarte are alte dureri si gaseste greu motivatia mersului inainte! Merg inainte...insa pe alte coordonate :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau pentru despartirea ta, da, are alte dureri si nici macar nu ai pe cine sa dai vina, dar la mine este un test scris pentru psiluneli si atat, nu este o experienta personala :)

      Ștergere
    2. Sunt fericita atunci! Iarta-ma! Poti sa-mi stergi comentariul! :) Am obiceiul sa iau povestile ca reale!
      Povestea ta este foarte frumos scrisa! Felicitari.

      Ștergere
    3. De ce sa-l streg? E unul din cele mai frumoase complimente pe care scrisul meu l-a primit :)

      Ștergere
  5. Chiar scrii frumos, nu-i usor sa scormonesti prin imaginatie si sa povestesti experiente pe care nu le-ai trait.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si in restul blogului tot dau sfaturi a ne tinem imaginatia in frau si sa ne gandim numai la lucruri bune :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis