Etrierul vietii mele

Şi a fost vacanţa de vară 2012, partea 4 a sau a 5 a dar cine le mai numără. Pentru că a fost ultimul segment înainte să înceapă muncile diverse am ales să ne desfăşurăm forţele în ţară, la loc de verdeaţă si odihnă, nu aia veşnică şi am avut în plan musai relaxarea neuronului.

Lucrurile au început bine, excelent aş zice cu debarcarea mea în gara Lugojului după numai vreo 20 de minute întârziere, chestie despre care mi s-a spus că e un miracol în călătoriile cu CFR-ul zilelor noastre.

Am continuat şi mai bine la un pahar de vorbă, la o mâncare tradiţională, adică pizza şi al poveşti. Spun că au continuat şi mai bine pentru că al discuţii s-a implicat activ Hugo un cocktail fuarte interesant aromat, lejer obraznic, dezlegătoriu de limbi şi mare ajutor în boli care afectează memoria că după vreo 2 pahare începusem să-mi aduc aminte formulele de integrare şi derivare pe care le-am uitat de prin liceu când încă aş mai fi avut treabă cu ele.

Personal cred că de pe aici a început ghinionul, Hugo nu are efecte asupra clopotelor ca atare acestea au continuat să marcheze clar, sonor şi scurt fiecare sfert de oră trecut, iar la fix cu voia Domnului băteau prelung, trezindu-mă invariabil din somnul abia prins de o mânecă. Până să apuc eu să aduc mulţumiri fierbinţi responsabilului cu aranjamentul acesta se făcea  şi un sfert şi în loc să adorm o luam de la capăt. Aş zice că noaptea aia a fost petrecută în rugăciune ceea ce mi-a tulburat grav karma, zen-ul şi feng shui-ul astfel că a doua zi a avut de suferit un pic.

Bun, deci pe la 9 şi ceva mărunţiş de dimineaţă, l-am încărcat pe troli cu restul bagajelor foarte organizate ale lui Maurice în maşină, am fixat cap compas Băile Herculane şi am pornit la drum în acordurile sfâşietoare ale unor tanti şi nenii foarte romantici care se găseau prin colecţia de cd-uri a numitei maşini.

Şi am mers mai ceva că Făt Frumos cu vreo 80 de km la oră că mai mult nu voia să tragă, logic asta nu ne-a dat de bănuit pentru că noi suntem nişte firi extrem de încrezătoare. Precizez pe această cale tânărului care mi-a comunicat că dacă te urci în maşină tre’ să te uiţi şi tu de benzină, apă şi ulei, că şi femeile verifică treburile astea la urcarea în maşină, plus noi verificăm şi integritatea, funcţionalitatea şi curăţenia retrovizoarelor pentru că nah cum să pleci la drum fără o tuşă de ruj proaspăt.

Şi cum ne baladam noi aşe cu viteză legală pe şoselele patriei am ajuns în Caransebeş, unde normal se lucra al stradă ca peste tot în susnumita ţară şi se circula destul de dificil, drept urmare coadă, drept urmare oprit maşină şi pe când voiam să continuăm ne-a dat cu radical. Mati nu a mai putut fi convins să se mişte, prezentând roata din faţă dreapta blocată.

E drept că imediat am făcut rost de vreo 10 oameni foarte dispuşi să ne ajute să împingem maşina din mijlocul drumului ( între noi fie spus dacă e să se defecteze măcar s-o facă în stil şi să blocheze strada decât să sufere anonim lângă trotuar) numai că Mati a refuzat să se lase împins. E drept la cât cântărea el şi la numărul de persoane putea fi mutat lejer pe sus dar dacă oamenii nu s-au gândit la asta nici eu nu am atins subiectul.

În cele vreo 25 de minute cât am stat acolo, am ajuns să apreciez la maxim talentul românului de a se pricepe nativ nu numai la politică şi fotbal ci şi la mecanică. După lungi discuţii s-a decis că e o problemă cu planetara de ce musai planetara deşi maşina nu bătuse de nici o culoare mă depăşeşte dar nah cum să te pui cu autorităţile în domeniu.

Am apreciat de asemenea la maxim adaptabilitatea în trafic a şoferilor noştri care dădeau cu ochii de ditamai triunghiul în spatele maşinii care spunea clar că e o problemă şi în loc să depăşească pe dreapta că har domnului era destul loc preferau să se aşeze în spate şi să interpreteze Oda Bucuriei la claxon şi înjurături. Oricum buni samariteni la fiecare 3 minute apărea unul decis să împingă maşina de parcă cei 10 oameni care stăteau lângă ea nu auziseră de tehnica asta şi de aia nu o încercaseră.

După folosirea intensă a celei mai tari unelte dată pe mâna unei femei :telefonul mobil s-au produs următoarele miracole: a fost deschis un Service  (obişnuită cu târgul meu habar nu aveam că în Caransebeş sâmbăta service-ul e închis), au fost recuperaţi vreo 3 mecanici şi o venit şi cineva de la intervenţii să vadă în ce stare ne găsim. Logic legile lui Murphy au funcţionat impecabil, pana să vină ajutorul roata de răcise şi şi-a dat lejer drumul ducându-ne până la garaj.

Garajul e un loc minunat în care Mauice a aflat că are etrier la maşină şi că e destul de scump,  mă îndoiesc că între timp a aflat şi ce face el.(Acum pe bune, mâna sus cine verifică etrierele când pleacă de acasă). Tot în garaj am aflat că dacă scoţi o garnitură e posibil ca maşină să meargă mai bine decât cu ea.

 Cert e că după vreo 5 ţigări sudate de Maurice una după alta şi după vreo 5 variante încercate de mecanici care fiind de la Service Automobile Caransebeş nu aveau în magazie piese pentru Mati, după încercarea de a face rost de piese de la vânzătorul maşinii Michelini Prest care ne-a comunicat mai puţin graţios că de vreme ce nu am cărat maşina în spate până al ei deşi aşa ne indicaseră al telefon să facem bine să ne descurcăm de ai fi zis că ne fac cadou piesa lu’ peşte şi nu le intră neşte bani în casă, deupă toate astea imposibilul s-o produs şi Mati a fost declarat în stare să ne ducă şi aducă din vacanţă ( cu salvarea promptă totuşi în telefon a numărului pentru platformă în caz că Mati are alte idei )

De aici încolo drumul a continuat lin şi în vreo 2 ore de la evenimente eram deja instalate la piscină degustând neşte licori nu taman locale dar foarte binevenite la nervii noştri abuzaţi, despre care licori vorbim data viitoare.