Eu nu stiu sa.....

Se poartă specializarea şi dubla specializare şi supraspecializarea, terminăm şcoli şi facultăţi şi mastere şi după aia mai facem neşte training-uri şi neşte module. Avem o diplomă în ceva după care musai ne apucăm şi mai luăm una în direcţia opusă. Ne putem angaja pe 100 de mii de posturi şi putem duce la bun sfârşit 80% din treburile care trebuie făcută în firmă indiferent dacă în segmentul nostru sau nu.

Ne-am însuşit dincolo de limite celebrul îndemn „Învăţaţi!Învăţaţi! Învăţaţi!” (pentru cei care nu au prins epoca nu-i bai google it, chiar îs curioasă ce o să aflaţi). Şi nu numai la lucru, facem asta peste tot, facem asta acasă, în relaţiile de familie, în relaţiile cu prietenii, uneori temeinic, uneori după ureche dar o facem.

Este constanta zilelor noastre, să ştim să facem cât mai multe, să ne pricepem şi la politică, şi la medicină şi la mecanică şi la gătit.

Poate pe vremea lui Leonardo da Vinci chestia asta era posibilă dar acum nu mai poţi fi omul acela universal care are cheia tuturor problemelor şi ghici ce ? Nici nu e de recomandat.

Alege unele din lucrurile pe care vrei să le faci, alege-le pe alea care îți plac şi nu te întinde mai mult decât îţi este plapuma. Nu te grăbi să faci tot ce ştii şi tot ce poţi pentru că nu trăim în lumea aia ideală în care ne protejăm unii pe alţii. Imediat ce şeful, colegii, soţul, mama, soacra, rudele, prietenii sau copii vor pricepe că tu poţi să faci ceva în locul lor, se vor grăbi să te roage întâi să le ţii locul o dată, apoi impresionați de cât de excelent ai făcut tu chestia aia te vor mai ruga o dată şi încet te vei trezi că a intrat în obiceiul locului să o faci tu permanent.

Aşa că stai uneori şi întreabă-te dacă e cazul să înveţi să repari robinetul de la baie. Da, ştiu picură îngrozitor şi îţi torturează nervii ca picătura chinezească dar nu ai deja destule de făcut mai e cazul să o adaugi şi pe asta?

Ştiu că pot învăţa să fac orice şi o voi face perfect, ştiu că pot deja să fac multe, incredibil de multe, exagerat de multe dar preferă să nu.

Avem cu toţii un timp limitat şi nu mă refer la câte ne-am băgat prosteşte în program,la toate sarcinile cu care ne-am umplut ziua până când ne-am trezit că nu ne aducem aminte dacă a fost soare sau înnorat, că aveam prea multe de făcut şi nici un pic de timp pentru frunzele toamnei, avem un număr de X zile pe care să le folosim cât putem mai bine pentru noi.

Aşa că eu nu ştiu să  conduc, nu ştiu să spăl vase, nu ştiu să lustruiesc aragazul până când îndeplineşte standardele tale, nu-ţi place cum îmi iese mie, umileşte-mă frecându-l tu vreo 4 ore să devină perfect, învaţă-mă minte că nici un pahar nu am învăţat să spăl bibilindu-l al infinit într-o mare de spumă, de principiu nu ştiu să fac mai nimic din ce ai de făcut tu şi nici nu am capacitatea intelectuală de a deprinde aceste complexe meşteşuguri.

Eu nu ştiu să fac 100 de mii de chestii şi ştii ce? Nici nu-mi trece  prin cap să învăţ. Până când cineva îmi va demonstra matematic de ce ar trebui să le ştiu eu pe toate, de ce ar trebui să fiu atât de incredibil de egoistă încât să nu le dau şi celor din jur şansa să muncească prefer să îmi pierd (complet aiurea făcând chestii idioate ca plimbările şi cititul) timpul pe care l-aş putea dedica supracalificării mele în scopul de a fi numită wonder women sau mai exact aia care tre' să le facă pe toate ca să avem noi timp liber.