Kareesha își potrivi mai bine
năframa de mătase peste păr și își plecă ochii spre podelele nesfârșite de dejalnic lustruit. Oricine ar fi privit-o nu ar fi pus sub
semnul îndoielii atenția și desăvârșita pioșenie cu care participa la
ceremoniile în curs.
Trebuia să recunoască în ciuda cumplitei dezamăgiri fantasmasonii făcuseră totul cu stil și atenție de
parcă micul detaliu al cromozomilor ei XX nu ar fi avut nicio importanță.
Dar avea! Practic le răsturna religia dintr-o singură mișcare, milenii de
doctrină într-un anume sens se răsturnaseră peste noapte, hrisoave peste
hrisoave erau negate, aproape auzea scrâșnetul tradițiilor prăbușindu-se și se
întreba daca fantasmasoneria va rezista încercării.
În fond lucrurile fuseseră extrem de simple se băteau cap în cap cele două
principii fundamentale ale societății lor. Împăratul era dat e familia ei iar
marele preot si împăratul erau una și aceeași persoană.
Și din obișnuința ultimilor 1500 de ani nimănui nu îi trecuse prin cap că
nu era obligatoriu ca împăratul să fie desemnat mare fantasmason, nicăieri nu
scria că nu se poate la fel de bine și invers, că biserica poate oferi
împăratul la fel de bine cum dinastia Amaride
oferea marele preot.
Bine, dacă trebuia să fie sinceră până la final, și cu ea însăși era
indicat să fie, fuseseră vreo 3-4 prelați cărora le trecuse asta prin cap, dar
capul le fusese separat de corp aproape din secunda în care le venise ideea așa
că nu apucaseră să mai facă nimic în privința asta.
Așa că de bine de rău, biserica își înghițise înfrângerea împodobise Marea
Sală cu flamuraturi și organizase
dubla ceremonie în ziua în care Moștenitoarea împlinea 21 de ani.
Nici nu îi venea să creadă că avea numai 21 de ani, parcă trăise 21 de vieți,
cu toate intrigile cărora trebuise să le supraviețuiască din ziua în care
devenise clar că imperiala ei mamă nu va mai naște un alt copil.
Urmaseră codicilele, religia făcuse atunci pasul în urmă care pusese în
mișcare evenimentele, îi recunoscuse împăratului un drept absolut de
libertinaj, pentru prima dată în 2000 de ani nu mai era necesar ca Moștenitorul
coroanei de naivoriu să se nască pe
marginea binecuvântată a așternutului, ar fi putut la fel de bine să se nască
în paie numai să fie bărbat.
Karma le dejucase planurile, nimeni pe lume nu avea să știe vreodată cum
reușise împărăteasa dar absolut orice femeie care ar fi putut naște un moștenitor
imperial primise o doză generoasă de saltimbăutură
în fiecare zi reducând la 0 efectele miraculoaselor tratamente cu injectactil. În toți cei 40 de ani în
care se încercase din răsputeri perpetuarea dinastiei pe linie masculină nicio
femeie nu-i mai zămislise prunci împăratului deși vracii curții jurau pe teancuri întregi de
cărți sfinte că era perfect capabil.
Probabil peste ani și ani când povestea lor va fi demult uitată, oamenii
vor ține mine numai că nu e bine să o provoci pe Karma, deși nimeni nu va mai
ști cine a fost ea sau de ce anume e mai sigur să nu o superi.
Nu fusese, ușor se gândi ea, să navigheze prin toate dramaticurile, dar în fond
nimeni nu spunea că viața la curte ar fi ușoară. Greutatea era însă compensată
de certe avantaje cum ar fi puterea și în timp ce își muta greutatea de pe un
picior pe altul cât mai discret posibil își promise să folosească puterea
pentru a mai scurta nenorocitele astea de ritualuri.
Pe când orologiul din Turnul Ceții bătu de amiazadarnic fantasmasonii binevoiră să apară din altar purtând
inelul cu lacrimatur . Susținătorii
versiunilor apocaliptice, repede calificați ca eretici ai religiei oficiale,
lansaseră ideea că în momentul în care simbolul marelui preot va ajunge pe
degetele subțiri ale unei femei lumea așa cum o știau urma să se sfârșească.
E drept nu se putuseră pune de acord cu privire la modalitatea în care
lumea își va cunoaște finalul într-un ghem de foc, zguduită din temelii,
înghițită de ape sau pulverizată de însăși mâna ziditorului dar astea erau
detalii lipsite de importanță de vreme ce lumea se sfârșea oricum.
Ca la un semn crengirofarii din
curtea palatului începură să urle a pustiu și pentru o fracțiune de secundă
Kareesha se temu că prevestirile erau corecte, apoi își aminti că asta se
întâmpla de 21 de ani încoace în momentul aniversării nașterii ei, când lumea
intra în iarnavigator și cerul plin de
stele al nopții se arăta în plină zi pentru un minut.
Își îndesă cu convingere inelul cam larg pe deget și își ridică privirea de
pe podele, perioada smereniei luase sfârșit, îi privi calm pe toți marii
prelați și marii dregători apoi își lăsă ochiul minții să vadă mai departe până
în ultimul colț de imperiu și fiecare clipă a viitorului.
Lumea nu pierise și totuși așa cum o știau ei luase sfârșit, începea o nouă
era în care cromozomii XX nu mai erau un handicap ci un privilegiu iar purtătoarele însemnelor puterii începeau pregatirea pentru întoarcerea divinității în adevrata ei formă. Feminină.
