Neuschwanstein

Ca să ne înţelegem din capul locului, dacă aveţi trecere prin Germania, mai exact Bavaria, mergeţi să vizitaţi castelul acesta, peisajul şi arhitectura merită cu siguranţă şi pentru câteva ore vă veţi simţi în lumea poveştilor. Mie una aşa mi s-a întâmplat, după care au început să apară întrebările.

Excursia în Germania a fost cea mai neplanificată vacanţă din viaţa mea, petrecută pe principiul să facem ceva bun din pierdere. Adică de prin februarie ne înscriseserăm corespunzător pe listă în vederea unei minunate vacanţe spaniole, chiar trecusem prin efortul scoaterii unui paşaport ca să pot vedea Andora, numai că n-a fost să fie. Cu vreo 2 săptămâni înainte agenţia ne-a informat că showul nu se ţine din lipsă de spectatori ceea ce ne-a cam lăsat cu fundul în giratoriu ca să nu zic în drum.

După o scurtă consultare ne-am decis că între Polonia şi Germania care mai erau disponibile la ora aia pentru perioada în care ne luam noi concedii şi care intrau şi în categoria de preţ accesibil e de ales Germania şi aşa am ajuns eu într-o ţară în care nu-mi dorisem ever veci să pun piciorul

Neuschwanstein, una din puţinele chestii pe care am reuşit s-o reţin în suava limbă a locurilor este un castel minunat, cocoţat pe vârful unei stânci al fel de minunate, deasupra lacului Alpsee şi care a stat la baza şi majoritatea trunchiului inspiraţiei pentru Castelul Frumoasei din Pădurea Adormită, mda în caz că eraţi muţi de admiraţie în faţa imaginaţiei Disney mai gândiţi-vă odată.

Construit de Ludwig al II-lea, pe lângă frumuseţea lui deosebită castelul acesta e dovada  clară că şi nemţii au nebunii lor. Aşa cum spuneam am plecat nepregătită în excursie, fără să am idee ce o să văd şi având exagerat de mare încredere în faptul că aveam ghid. Mare greşeală pe care nu o voi mai repeta agravată de faptul că la nemţi organizarea este atât de strictă încât este imposibil să te întâlneşti întâmplător cu alt grup prin castel şi să furi informaţii de la ghidul lor.

Asta e o chestie pe care ar fi bine să o aveţi în vedere, dacă pe bilet scrie că turul începe la 12:58 încercarea de a-l începe la 12:57 sau 12:59 este sortită pierii, bariera electronică nu se va ridica indiferent dacă folosiţi acatiste de rugăciune sau invocări ale strămoşilor săi materni morţi.

Aşa cum spuneam întrebările mele au început să apară când am văzut un telefon în castel,  să ne înţelegem castelul are un aer medieval, toate portretele pe care le văzusem cu Ludwig al –II –lea înfăţişau un domn cu colanţi pantaloni bufanţi şi perucă albă după moda de la curtea Regelui Soare iar eu şi fluxul temporal nu ne-am înţeles niciodată atât de bine încât să ţin minte domnitorii bavarezi cronologic.

Telefonul acela nu avea ce să caute acolo, mi se părea puţin probabil ca nemţii să adauge un telefon de epocă numai aşa de dragul îmbogăţirii peisajului. Şi uite aşa am descoperit că de fapt omul, adică Ludwig al II-lea a trăit între 1845 şi 1886 pe când plimbatul în colanţi şi pantaloni bufanţi nu mai era cool.

La fel de interesant mi s-a părut că şi-a construit castelul cu pricina practic peste drum ( bine bine e ceva distanţă între ele dar de pe terasa de la Neuschwanstein vezi foarte bine  Hohenshwangau adică palatul vechi) de alt castel aşa că te întrebi şi tu ca omul de ce avea nevoie de un palat la fiecare 100 de km.? Cel galben este Hohenschwangau

Interioarele eh sunt mult mai sobre decât în alte castele ale aceluiaşi rege, bine se remarcă aceeaşi dragoste pentru foiţe de aur şi porţelanuri viu colorate dar nah dacă ai depăşit şocul multitudinii lebedelor de porţelan, aur, argint, cristal, sidef, lemn şi orice altceva îţi trece prin cap nici nu mai contează.

Oricum cred că mulţi dintre posesorii de palate cu turnuleţe din România ar aprecia la maxim o vizită de împrospătare a inspiraţiei prin zonă iar eu una nu mai zic nimic despre celebrul peşte de sticlă pe care l-am văzut ani de-a rândul pe televizoare şi biblioteci şi cu privire la care strâmbam snob din nas. Eh bine eu greşeam, peştele acela este de fapt un obicei regal.

Despre alte castele de acelaşi autor în curând dacă îmi fac curaj să caut pozele din vacanţa aia oriunde or fi ele salvate.