Think happy thoughts

Nu e un secret că îmi place tanti Esther Hicks, mno poate e nebună cu credinţa ei într-o inteligenţă colectivă, poate suntem noi nebuni cu lipsa noastră de credinţă. Ăsta este un aspect irelevant, ce contează este  mesajul ei, pe care l-am întlnit de zeci de ori, în multe locuri dar continuăm să îl ignorăm, nu am idei de ce.

Când eram mică nu am citit Peter Pan, ai mei nu credeau în literatura universală şi nici cartea nu a fost editată la vreun moment potrivit îmi imaginez, altfel mi-ar fi cumpărat-o by default. Când am crescut nu mi-am luat-o singură pentru că m-am gândit să aştept să o citesc copilului. Care s-a încăpăţânat să nu apară încă. Cumva m-am strecurat până aici fără să fi citit cartea asta, dar idei din ea au ajuns totuşi la mine.

Vă amintiţi cum se zboară? Pe bază de gânduri fericite, ele te ridică în vreme ce gândurile nefericte de coboară.

Am citit însă Harry Potter şi povestea dementorilor. Nu o dată am zis că asta nu e neapărat o carte pentru copii, dementorii există şi în lumea reală, sigur nu îi poţi recunoaste după siluetele înalte învăluite în pelerine cu glugi şi nici după mâinile lor descărnate, dar recunoaşteţi există oameni în jurul cărora vă e frig, există oameni care te fac să te gândeşti numai la lucrurile triste din viaţa ta sau istoria umanităţii dacă tu nu ai.

Cum scapi de dementori? Bine, trebuie să ai o baghetă şi să zici „Expecto Partonum”, vrăjitorii sunt prezentaţi aşa mai complicat să pară că nu îi vedem zilnic în diverse ocazii, dar bagheta şi cuvintele nu fac nimic fără amintirile fericite, cea mai fericită amintire din sufletul tău, una care să te facă să străluceşti de bucurie.

Hai să fac o treabă pe care de regulă o ocolesc pentru că eu şi Dumenezeu avem o relaţie mai neconformă regulilor bisericii şi să îi bag şi pe creştini in trreaba asta şi anume Epistola către Filipeni „câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”  

Cum spune tanti Esther că ar trebui să ne trăim viaţa? Gândind gânduri vesele, imaginându-ne mereu scenariul pozitiv, luând în consideraţie numai varianta în care lucrurile ne merg de minune şi suntem fericiţi.

Nu mă gândesc să mă apuc de treaba asta pentru un an întreg, mi se pare un angajament prea mare în momentul acesta şi presiunea ar putea să mă deturneze de la scopul meu, dar  pentru 2014 voi trăi fiecare zi la rândul ei sub deviza asta „Gândeşte lucruri care te fac fericită!” Şi om vedea ce se întâmplă de aici.

leapsa cu carti

Că tot nu prea am participat eu la aşa ceva, am luat-o pe asta de la Adelina că  era lista deschisă şi am zis să nu tragă corentul prin ea, prin listă adică, mai ales că era despre cărţi

1.     Prima mea amintire cu mine citind.

Prima mea mea amintire citind nu e cu o carte, e o chestie complicată, având în vedere că Madre, cu care urma să învăţ primele 4 clase s-a opus ideii ca ploada să înveţe să citească pe cont prorpiu. Aşa că a trebuit să mă descurc, aveam un ziar şi un abecedar, unul furat să ne înţelegem despre care mama nu ştia. Când ea lipsea de acasă o alergam pe bunică-mea cu abecedarul să-mi spună cum le cheamă pe litere, când venea mama lecturam pe sărite ziarul în ideea că oricum nu am cum să citesc direct ziare.

2.     Prima carte pe care am citit-o si recitit-o.

Am recitit multe cărţi. Printre altele pentru că m-am grăbit, prima e Anna Karenina pe care am citit-o prea devreme şi nu am priceput-o, a trebuit să o reiau ceva ani mai târziu când gustasem şi din viaă şi din moarte ca să pricep ce a vrut rusul să zică.

3.     O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citeasca.

O carte indiferent care îi place şi apoi o alta şi tot aşa, copii ar trebui să citească punct. Filmele după cartea cu pricina nu sunt acelaşi lucru. Daca e musai sa spun una Marea trolilor de Nancy Farmer

      4. Locul preferat de citit.

Oriunde, mai putin maşini în mers, îmi amplifică răul de mişcare.

    5.Accesorii obligatorii in timpul lecturii.

Eu si cartea dar cred că suntem principale nu accesorii

6.     Numarul cartilor de pe lista mea de lecturi viitoare.

Pana la infinit şi înapoi, nu am liste, plus că în ultima vreme citesc mult cărţile din capul meu

7.     Ultima carte pe care am primit-o sau cumparat-o.

Harry Potter şi prinţul semipur, asta e îmi plac cărţile din seria asta şi vreau să le citesc şi în română

         8.O carte care mi-a schimbat viata intr-un fel.

La Medeleni care m-a schimbat în multe feluri, în primul rând că m-am străduit mult când eram mică să capăt ceva din veselia Olguţei, în al doilea că de pe la 9 ani când am citit-o mi-a trebuit musai să fiu avocat şi nimic nu m-a mai putut întoarce de pe calea asta

       9.O carte care-mi place dar care pare sa nu-i placa nimanui.

         Nu am idei ce nu le place altora din ce citesc eu, încă mai citesc romane siropose aş paria că ele fie nu le plac celorlalţi, fie vor fi nominalizat ca „lecturi nesuferite” că deh telectuali suntem cum naiba să citim noi aşa ceva.

10. O carte care nu-mi place dar pe care lumea pare s-o aprecieze.

Sadoveanu, singurul autor care m-a adormit înainte de 10 pagini.

11. O carte care ma intimideaza.

Nu mă intimidează nici o carte, există însă multe tratate de chimie să zicem pe care nu văd de ce le-aş citi

12. Trei dintre scriitori mei preferati.

Mamă câtă lista ar fi aici, nu mă pot limita la 3, nu mă pot limita la nici un număr

Mno aşe acum se cheamă că mi-s intelectuală nu? Doar citesc cărţi:P