Eu cu mine si agentii imobiliari

Că nu prea am avut timp sa trec pe aici. De fapt mint cu neruşinare. Timp s-ar fi găsit dar  trec printr-o fază de autoindulgenţă în care ma scăpat total frânele, cu nobila motivare că sunt stresată de căutările unei case.

Cu toată sinceritatea recunosc în timpul de după, când în faţa ochilor mi se derulează imagini cu bucătării, sufragerii şi holuri iar prin amintiri îmi circulă mirosuri nu foarte fericite ale unor scări de bloc, în loc să pun mâna pe o tastă şi să mă aplec conştiincios asupra duzinei, psilunelilor sau altor subiecte de om normal fac omlete virtuale cu un talent de speriat pe Kitchen Scramble.

Profit de ocazie să îmi cer şi scuze dacă din greşeală v-am invitat şi pe voi să faceţi budinci online, incerc să nu dar la un moment dat îmi mai scapă mouse-ul. Norocul meu că tatăl sau mama jocului s-a gândit să scoată şi el un ban pe tema asta şi nu mă pot juca mai mult de 10 minute la 4 sau 5 ore, altfel ar fi tragic.

Să revenim la oile noastre, respectiv apartamente şi ce am învăţat eu în această săptămână.

S-ar putea să discuţi cu 10 oameni care toţi vor să îţi vândă fix acelaşi apartamente, de regulă la preţuri diferite, doi dintre ei s-ar putea să fie proprietarii, restul agenţii şi vreo 3 s-ar putea să nici nu îl aibă în portofoliu.

Dacă prinzi un agent imobiliar la înghesuială e mare păcat să-l laşi să scape cu viaţă, pentru că au câteva obiceiuri nefericte cum ar ar fi acela de a-ţi cere comision şi ţie deşi vor face tot ce pot ca în negociere să fie în avantaj vânzătorul, pricep preţ mare comision mare, numai dacă te gândeşti că la o vânzare de 40 000 de euro mie mi-au cerut între 500 şi 800 de euro, înţelegi de ce îi doare micşorarea preţului ca extracţia unui molar pe viu.

Mă fascinează la infinit agenţii care nu ştiu ce dracu au în portofoliu, mi se pare genial să îţi spun eu ce apartamente mai ai tu de vânzare pe zona cu pricina în condiţiile în care pe site-ul agenţiei sunt 15 case cu totul.

Îi ador şi pe cei care vin cu idei ca : ar trebui să plătiţi dumneavosată comisionul de retragere şi diferenţa de impozit pe care trebuie să o dea vânzătorul între preţul real trecut în contract că deh îmi trebuie la credit şi cât ar fi declarat el, adică mai puţin, dacă ar fi vândut fără credit.

I-aş lua acasă să îi bat de mai multe ori pe zi pe cei care copiază anunţuri sau le inventează cu apartamente situate genial, la preţ rezonabil şi care s+au vândut fix în secunda în care ai sunat tu, dar nu dispera Fortuna ( asta e o zeiţă da? Nu o marcă de cafea ) taman ţi-a dat cu fericirea în cap şi agenţia lor mai are 2 apartamente la cuca măcăii cum ajungi pe stânga, alea nu te interesează?

La fel de mult mă năucesc proprietarii care vor să vândă ceva şi întârzie 45 de minute la vizualizare în timp ce eu aştept cuminte în faţa blocului. Nu înţeleg cum determină unii valoarea imobilului care constă în nişte pereţi din 1979 şi atât, în care mai trebuie să bagi tu lejer 10000 de euro să îl faci o casă şi care se uită de parcă îi înjuri de rude decedate când întrebi cât mai lasă.

De asemenea mă uluiesc până dincolo de cuvinte proprietarii care se trezesc în mijlocul negocierii ca ei vor vreo 3000 de euro mai mult decat era in anunt pentru ca au decis instant ca trebuie sa le cumperi si mobila si frigiderul si ca trebuie sa te decizi in urmatoarele 4 minute ca el   vrea sa plece pe seara în Italia.

Să ne înţelegem când tu scrii anunţul ăla de vânzare ar trebui să fii precis în puii mei că nu am chef şi timp şi disponibilitate sufletească să văd toate casele din oraş, dacă vrei să îl vinzi eventual cu soacră-ta cu tot fi sigur că nu o să pierd 50 de  minute să vorbesc cu tine, să vin, să văd casa, să negociez, că n-am de ce, că eu ştiu sigur că nu vreau s-o iau şi pe socară-ta.

Dacă scrii negociabil în anunţ să ştii că înseamnă că eşti dispus să scazi din preţ nu să-l creşti cu 7 % în 2 minute

Dacă scrii locuinţă întreţinută apăi nu e a bună  să descopăr la faţa locului că prin ea bat vânturile Bărăganului, că tu nu ai trecut pe acolo de 5 ani şi ai tocărie vintage adică aia din 1970

Timpul este o resursă importantă, poate mai importantă decât banii, dă naibii anunţurile alea cum trebuie şi hai să ne scutim cu toţii de o groază de nervi.