PMS la barbati

Mă gândeam acum cu ceva emoţie că mă transform în bărbat, ieri am ignorat nobil toate activităţile gospodăreşti şi am fost la o băută, până seara târziu. Am venit acasă, m-am dotat cu un pahar de vin şi m-am uitat pe net la nişte tutoriale HTML.

Azi m-am trezit cu aceleaşi nobile preocupări, bine fără vin, am cules o cafea din bucătărie şi m-am aşezat iar la calculator. Unde or fi vremurile când până în prânz din toate oalele şi cratiţele familiei se ridicau aburii parfumaţi ai unor ciorbiţe, mâncărici şi prăjituri?

Acum chiar mai prestez ceva pe acolo că deh am famelie pe buletin şi trebuie să le mai hrănesc din când în când, dar să te ţii siluetă după ce m-oi muta că doar nu are cine să se plângă de omleta mea.

Şi cum eram eu aşa preocupată am început să mă simt lejer enervată fără un motiv precis, numai că tare m-aş fi certat cu cineva dacă mi-ar fi trecut prin faţa ochilor. Amu’ crez că nu e femeie pe lumea asta să nu recunoască starea nervii ăia care zumzăie nedefinit, în care nu poţi spune cine  şi cu ce e de vină dar sigur e de vină cineva, numai că nu e perioada potrivită pentru aşa ceva.

Şi cum nu aveam nimic mai breaz de facut m-am pornit pe analiză şi autoanaliză şi am ajuns la neşte descoperiri cutremurătoare, mai ceva decât seismele de la Galaţi, care descoperiri vor revoluţiona toate cărţile alea cu femeile vin de pe pe Venus şi bărbaţii de pe Marte.

Este fals, toţi venim din acelaşi loc şi bărbaţii suferă şi ei de sindrom premenstrual, numai că la ei cu puţină atenţie starea poate fi prevenită, tot ce trebuie să facă e să mănânce naibii la timp şi evită o grămadă de stări nervoase cauzate de foame că jur din punctul de vedere al agitaţiei e la fel.

E drept ei au ceva mai mult noroc că nu îi şi dor diverse în timpul nervilor cu pricina chestie care se poate rezolva că deh nu ştii pe cine calcă pe pantofi la nervi dar imediat dupăa ce mananc ceva o sa ma apuc sa pun bazele unor noi tehnici de terapie individuală şi de cuplu, că doar acum vorbim aproape  aceeaşi limbă.