Priveam spre far din dormitor
Mototolind în mâini un document
Şi m-apucase aşa un dor
Să-i zic pa pa momentului prezent
Să plec în lume înotând ca foca
Să nu privesc în urmă vreodat
Sau sa devin imuna ca şi roca
Ce n-a căzut vreodată în păcat
Mă enerva că El trăia numai pe doc
Că rar primeam şi eu o zi în dar
Că seara visător pornea un foc
Şi nu simţea ca mine un gust amar
Că nu credea în cel din
urmă for
Că amândoi jucăm o mare farsă
Că sufletele ne-am pierdut în vifor
Şi că plutim stingher pe-o mare arsă.
Cu el fusese Dumnezeu mai darnic
Şi din iubire el primise forma
Şi pentru asta îl blestemam amarnic
Ca eu în suferinţă aveam
norma
Eu nu poezesc de felul meu dar deh ziua poeziei pe aici insă s-ar putea să găsiţi şi unii care se pricep la treaba asta
Eu zic că i-ai făcut o urare frumoasă doamnei Poezie de ziua ei. La mulți ani ăi spun și eu. Dar în proză, că la versuri sunt praf! :)
RăspundețiȘtergere...mie mi-ai transmis mesaj clar şi mi-a plăcut. Cât despre poezie, n-am eu pretenţii de aşa ceva. Psi, Alma , Carmen...sunt doamnele poeziei.
RăspundețiȘtergereDor de duca... sa te duca
RăspundețiȘtergereInima ti se usuca
Se iveste cand voieste
chiar de gandul nu gandeste
Si eu... fara pretentii de poetesa :)
Tie chiar ti-a reusit!
Cand
de multe ori ne apuca astfel de doruri de duca si sa numai tinem cont de nimic din jurul nostru.... ce frumos ar fi sa avem un far pe care sa il vedem de pe fereastra dormitorului nostru...
RăspundețiȘtergereacuma stau să mă gândesc dacă eu am mai citit poezie la tine. pfff.... am uitat sau...? :)
RăspundețiȘtergerea, da, citisem ieri seară... tot poezia asta. deci: am mai citit. :D
De fapt cred ca la inceputurile mele din psiluneli a fost o poezie :P
Ștergere