Super finalul şi nu mă refer la partea populistă în care binele învinge răul ci la lucrurile din spate, nu ştiu dacă o să o citeşti vreodată şi deşi urăsc să mi se povestească lucruri pe care le voi citi totuşi...
E drept că de-a dreptul telenovelistic după ce devine rege Aragorn se însoară cu Arwen cea ce nu spune nimeni este că ea renunţă la tot în afară de el, elfii pleacă doi ani mai târziu la Limanurile Cenuşii şi viaţa ei e infinit mai lungă decât a lui dar nu se mai preocupă nimeni de ce se va întâmpla când va rămâne cu adevărat singură pe Pământul de Mijloc pentru aproape o eternitate.
Finalul e pentru oamenii care au ideea trecerii timpului în suflet, pentru cei care simt în fiecare clipă că nu o vor mai putea întoarce.
Din loc în loc e strecurată câte o expresie care să-ţi aducă aminte lucrul ăsta, ultima dată când toţi cei din Frăţia inelului sunt împreună, ultima dată când Frodo îl vede pe Aragorn, ultima dată când Gandalf îi vede pe enţi, ultima dată când Sam îl vede pe Frodo şi aşa mai departe.
Îţi lasă în suflet un sentiment dulce amărui al imposibilului. Merry e chelar al Rohanului, Pippin cavaler al Gondorului, Sam primar al comitatului, Frodo şi Gandalf pleacă cu elfii, ca în viaţă unii prieteni îţi pleacă în oraşul vecin şi îi vezi mai rar decât înainte dar totuşi îi mai vezi, alţii sunt în altă ţară şi îi vezi o dată la câţiva ani, alţii au plecat cu elfii pentru totdeauna şi îi mai vede numai sufletul tău.
Am prieteni în Bucureşti, în Italia, în Franţa, am prieteni în Rohan, în Gondor, în Comitat şi la Limanurile Cenuşii şi niciodată nu vom mai fi toţi împreună, luptând pentru ceva, râzând de ceva sau visând la fel. Avem în suflet păstrat un moment perfect şi irepetabil suspendat în timp pe care nu-l vom mai întâlni niciodată, nu la fel.
Abia la nivelul ăsta am fost impresoinată de Stăpânul Inelelor scrisă de un om „care ştie că în lumea lui se moare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Da-ti cu parerea ca e gratis