Pe apa sambetei

           Pe apa sâmbetei, nu e o carte care să te surprindă cu ceva,  mai ales dacă ai mai citit-o pe Ileana Vulpescu. Titlul este un rezumat perfect al conţinutului, nu contează ce le umple: pasiuni, calcule, echilibru, zilele noastre se duc inevitabil pe apa sâmbetei.

          E cartea unei constante şi incomensurabile pierderi. Uneori enervantă pentru că reluarea ideilor nu are loc numai raportat la celelalte cărţi, ori opinia autoarei cu privire la revoluţie din chiar acelaşi unghi, ne e cunoscută din Arta compromisului sau De amor, de amar, de inimă albastră, ci şi în acelaşi volum.  Enervantă pentru că subliniază mult prea tare portretul unei fiinţe de un perfect echilibru dar mai puţin erudită decât Smaranda Hangan, un om atât de exemplar încât simpla lui existenţă ar fi o umilire involuntară a păcătoşilor de rând ca noi.

        Pe alocuri plicticoasă pentru că la urma urmei de câte ori poţi citi aceleaşi şi aceleaşi păreri, exprimate fără variaţie,  despre verticalitatea şi orizontalitatea iubirii.

         Este încă una din cărţile întunecate, care să te lase vreo trei zile trist şi oarecum convins că orice zbatere e inutilă, că nimic nu merită efortul, că iubirile sunt stări excepţionale care nu pot dura, că la urma urmelor copii sunt poliţe în alb. Ori aplicând copiilor conceptul atât de drag autoarei „Cine-i are să-i trăiască, cine nu să nu-i dorească” ar trebui ca nimeni să nu-şi mai dorească vreun copil de vreme ce aprioric nu îi avem.

       Pe apa sâmbetei este o carte pe care nu o pot înţelege decât oamenii care s-au simţit măcar o dată în viaţă complet singuri, mai singuri decât însuşi Dumnezeu înainte de Ziua 1 într-o lume pustie, oamenii care măcar o dată în viaţă au privit în jur şi au simţit că ar avea de câştigat dacă  ziua de mâine nu ar mai veni pentru ei dar în acelaşi timp le-a lipsit determinarea s-o oprească ei înşişi.

        Şi totuşi deşi ar înţelege-o tocmai ei nu ar trebui să o citească pentru că le-ar aduce aminte prea bine despre zădărnicia închisă cu greu în fiecare ieri, despre deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune.