Ipochimen la ananghie

Să vă povestesc boieri dumneavoastră despre osânda ce s-a prăvălit pe capul meu amărându-mi zilele.

Am auzit eu de la tătâne-meu voroava ceea veche din norod că este cuvenit a avea boierul pe lângă preacinstita soaţă şi nurlie ibovnică şi aşa că am purces în căutarea unei jupâniţe pline de viaţă şi cu trupul pietros.

         În scurtă vreme pohta mi s-a împlinit şi am dobândit ibovnică, amar de zilele mele. Că nu îmi ajungea o femeie, mi-au trebuit două şi apăi şi asta noua e tot un ipochimen ca şi ceea ce-o aveam acasă şi nu trece zi să nu trântesc de câteva ori cuşma de pământ din pricina uneia dintre ele.

         Şi dacă ar fi fost numai atât ar mai fi fost cum ar fi fost  numai că amu’ vreun suflet binevoitor din târg i-a povestit jupânesei de acasă de jupâniţa din târg şi mare pocinog s-o iscat.

         Ieri când am ajuns acasă un vătăşel mă aştepta în faţa casei cu un ispisoc în care zice să mă duc la giudecată pentru că jupâneasa nu mai vrea să îmi fie soaţă şi nici în casă cu mine nu poate să mai steie.

         Şi uite aşa în loc să fac vreo ispravă şi să am la casa mea soaţă şi în târg ibovnică s-ar putea preacinstii boieri să mă vedeţi sărac lipit pământului şi lipsit de toată agoniseala mea.

         Dacă are cineva să îmi deie de folos povaţă cum să ies din pocinogul aista, peste cîteva sute de ani fundă o să îi dăruiesc .

Alti jucausi arhaici pe acilea