Mi-a mai rămas o
stea
Pe celalte le-am
dat altora
Poate mi-aş fi
dorit să primesc şi eu câte una înapoi
Dar când le văd
pe ale mele care par sori
pe câte un cer de suflet întunecat
îmi dau seama că
nu regret că le-am dat
deşi celălalt şi
le-a păstrat pe ale sale toate
Am să las lucrurile aşa şi nu o să schimb nimic
Mi-ar osteni sufletul aşteptând vreo rază
Şi nu aş putea să mai ascult aceeaşi placă,
fiecare încercând să decline problema
să dea altul o stea în locul lui,
agâţându-se cu mâini haine de toate stele.
În zori o
să trag o linie decisă cu var
să se vadă alb de unde îmi începe viaţa cea nouă
în fond mi-a
mai rămas o stea
nici magii nu au avut mai multe.
Foarte frumoasă ideea.
RăspundețiȘtergereUneori ne golim de stele, dându-le altora...Dar întotdeauna vom avea cel puțin una și pentru sufletul nostru, pentru că sunt unele lucruri, sentimente și taine pe care nu le putem împărți...
of, stelele astea... tintim la ele, ne jucam cu ele, daruim si primim si in final calatorim pe o stea si privim Pamantul de acolo, de sus...
RăspundețiȘtergerePai suntem pulbere de stele, ne intoarcem acasa :)
ȘtergereÎmi place imaginea! :)
RăspundețiȘtergerecorect, şi magii tot după o stea au umblat. da mă întreb ce-o zice mazăre de asta...
RăspundețiȘtergereMazare e budist, altfel nu-mi explic atitudinea lui zen :P
Ștergerefain scris! :) de aici sau de dincolo de ele, stelele din ceruri fac ele ce fac si mai trimit si multumiri celor care le invoca ajutorul intru putinte!
RăspundețiȘtergereduminica faina si tie, Miha'! :)
Numai ce i-am spus Scorpiuţei că poartă în suflet steaua norocoasă. Văd că gândim la fel. :)
RăspundețiȘtergere