Duzina de cuvinte descântate

Dacă le-ai fi întreabat cum au ajuns acolo, nici una dintre ele nu ar fi ştiut să îţi spună. Ştiau numai că undeva, cândva, cineva le pomenise despre o femeie care locuia în vârful muntelui la o stână.

Se spuneau multe despre femeia asta, că poate stăpâni stihiile naturii, că poate vorbi cu lumea de dincolo şi mai ales că poate să îţi aducă orice bărbat de pe lume cu minţile legate fedeleş, numai bun să te asculte docil ca un căţel şi să creadă că eşti a opta minune a lumii.

Se hotărâseră aproape imediat săo caute şi se întâlniseră întâmplător la poalele muntelui, unde şerpaşul autohton, un puşti abia scăpat de şcoala primară, dar deja cunoscător ale firii omeneşti şi cu mare simţ negustoresc, aşteptase impasibil să se strângă un pâlc mare de gâşte din astea îmbrăcate în mătăsuri ca să nu facă drumul de zece ori şi să iasă în pierdere.

Pe drum începuseră ele să aibă îndoieli, că nu e uşor lucru să sui coasta muntelui, de cărarea abruptă şi scurtă, doar puştiul nu era nebun să piardă ore întregi cu ele pe drumul ocolit ce urca domol spre Băbătia.

Şi nici ajunse sus nu fusese mare bucurie, femeia părea senilă, privind prin ele şi ascultând mai degrabă vocile din capul ei decât durerile închipuite ale duduilor ce îşi sfâşiaseră mătasea ciorapilor prin rugii muntelui să ajungă la ea.

Băbătia nu se obosise să le vorbească, o singură dată îşi schimbase căutătura privindu-le direct, pe toate odată şi parcă pe fiecare în parte drept în ochi, apoi îşi ştersese mâinile pe şorţ şi dispăruse în şură.

O urmaseră ca o turmă de oi rătăcite dar ea ieşise înainte să vadă ce era înăuntru, aruncase într-o căldare ce fierbea deja în spatele casei un cap de ţipar şi un boţ de humă galbenă, murmurase câteva cuvinte şi apoi cercetase cu atenţie amestecul gros şi aburind.

Întâi se temuseră că trebuie să guste din pasta cu miros ciudat dar Băbătia îl turnă în nişte sticluţe mici atârnate pe fir de mătase şi li le ascunse în sân.

Abia coborând una din ele se gândi că nu plătiseră, era prea departe să se întoarcă să o întrebe pe Băbătie, îl întrebă în schimb pe puştiul ce venise să le coboare dacă nu ar fi trebuit totuşi să dea nişte bani. El o privise o clipă de parcă ar fi fost nebună apoi râsese, un râs rău umpluse valea şi când ultimele ecouri se stinseră băiatul le întrebă batjocoritor:

-         Bani? Să plătiţi cu bani? Nu vă simţiţi mai sărace cu un suflet deja?

Alte duzini de cuvinte va asteapta in tabel la Psi