Think happy thoughts

Nu e un secret că îmi place tanti Esther Hicks, mno poate e nebună cu credinţa ei într-o inteligenţă colectivă, poate suntem noi nebuni cu lipsa noastră de credinţă. Ăsta este un aspect irelevant, ce contează este  mesajul ei, pe care l-am întlnit de zeci de ori, în multe locuri dar continuăm să îl ignorăm, nu am idei de ce.

Când eram mică nu am citit Peter Pan, ai mei nu credeau în literatura universală şi nici cartea nu a fost editată la vreun moment potrivit îmi imaginez, altfel mi-ar fi cumpărat-o by default. Când am crescut nu mi-am luat-o singură pentru că m-am gândit să aştept să o citesc copilului. Care s-a încăpăţânat să nu apară încă. Cumva m-am strecurat până aici fără să fi citit cartea asta, dar idei din ea au ajuns totuşi la mine.

Vă amintiţi cum se zboară? Pe bază de gânduri fericite, ele te ridică în vreme ce gândurile nefericte de coboară.

Am citit însă Harry Potter şi povestea dementorilor. Nu o dată am zis că asta nu e neapărat o carte pentru copii, dementorii există şi în lumea reală, sigur nu îi poţi recunoaste după siluetele înalte învăluite în pelerine cu glugi şi nici după mâinile lor descărnate, dar recunoaşteţi există oameni în jurul cărora vă e frig, există oameni care te fac să te gândeşti numai la lucrurile triste din viaţa ta sau istoria umanităţii dacă tu nu ai.

Cum scapi de dementori? Bine, trebuie să ai o baghetă şi să zici „Expecto Partonum”, vrăjitorii sunt prezentaţi aşa mai complicat să pară că nu îi vedem zilnic în diverse ocazii, dar bagheta şi cuvintele nu fac nimic fără amintirile fericite, cea mai fericită amintire din sufletul tău, una care să te facă să străluceşti de bucurie.

Hai să fac o treabă pe care de regulă o ocolesc pentru că eu şi Dumenezeu avem o relaţie mai neconformă regulilor bisericii şi să îi bag şi pe creştini in trreaba asta şi anume Epistola către Filipeni „câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”  

Cum spune tanti Esther că ar trebui să ne trăim viaţa? Gândind gânduri vesele, imaginându-ne mereu scenariul pozitiv, luând în consideraţie numai varianta în care lucrurile ne merg de minune şi suntem fericiţi.

Nu mă gândesc să mă apuc de treaba asta pentru un an întreg, mi se pare un angajament prea mare în momentul acesta şi presiunea ar putea să mă deturneze de la scopul meu, dar  pentru 2014 voi trăi fiecare zi la rândul ei sub deviza asta „Gândeşte lucruri care te fac fericită!” Şi om vedea ce se întâmplă de aici.