Palatul Jean Mihail

A venit toamna sau cel puţin se pregăteşte temeinic cu ploi din ce în ce mai lungi. A trecut vremea plimbărilor prin grădinile târgului aşa că dacă ajungi în Craiova pe timp ploios fă-ţi timp să vezi Palatul Jean Mihail

Poate îl vei regăsi ca Muzeul de Artă pentru că din 1954 are rolul acesta, dar noi acasă aşa îl ştim Palatul Jean Mihail. E o bucată dantelată de istorie amplasată în buricul târgului în spatele Primăriei şi al 2 paşi de kilometru 0 aşa că nu e greu de găsit.

Este una din construcţiile care pe străzile Romei sau Madridului te-ar face să suspini discret în faţa stilului din late părţi şi pe lângă care noi, trecem zilnic ignorând-o.

Şi totuşi aici s-a scris istorie  la sfârşitul verii anului 1940 la palat au avit loc tratativele româno-bulgare în urma cărora,la 7 septembrie, ţara noastră a cedar Bulgariei Cadrilaterul.

Spre deosebire de alte clădiri care poartă plăcuţe ce amintesc de personalităţile ce le-au trecut pragul faţada palatului nu e tulburată cu aşa ceva însă i-a găzduit de-a lungul timpului pe regele Carol I şi regina Elisabeta, apoi pe regele Ferdinand şi este locul din care Tito a condus operaţiunile de eliberare a Belgradului

Palatul a fost ridicat între anul 1900-1907 la cererea lui Constantin Mihail care ar fi fost al doilea în clasamentul Forbes pentru România din acele timpuri, secondându-l pe premierul GH Grigore Cantacuzino.

Şi-a dorit o reşedinţă corespunzătoare averii sale, amplasată în centru Craiovei şi a apelat la arhitectul curţii regale Paul Gottereau lucrările fiind supravegheate de arhitectul italian Constantino Cichi.

Dacă nu eşti pasionat de istorie atunci bucură-ţi ochii numai cu frumuseţea clădirii rezultate din colaborarea celor doi.

 Construit în stilul academismului francez, cu elemente arhitecturale ce aparţin barocului târziu, palatul este remarcabil atât prin bogata sa arhitectură exterioară ( ancadramentele ferestrelor, ornamentele faţadelor, lucrările de feronerie ale balcoanelor, patru coloane adosate etajului I, al corpului central decrosat, loggia centrală de pe faţada sudică a palatului, acoperişul mansardei), cât şi prin amenajările interioare ( scara de onoare din marmură de Carrara, candelabre din cristal de Murano, oglinzi veneţiene, stucatura în mare parte aurită, plafoane pictate sau din lemn sculptat, luminatoarele cu vitralii, pereţii tapisaţi cu mătase de Lyon).

Legenda spune, şi nouă ne plac legendele, că proprietarul a cerut regelui aprobarea să acopere palatul cu monede de aur şi că răspunsul ar fi fost afirmativ, dar ca monedele să fie aşezate în dungă. Constantin Mihail s-a mulţumit să acopere palatul cu ardezie, însă clădirea a fost dotată încă de la început cu instalaţie electrică şi încălzire centrală iar cu ocazia restaurării care încă se desfăşoară specialistii au facut o descoperire extraordinara. "Farfurioarele de sub becurile unui candelabru sunt din aur de 24 de carate"

Muzeul prezintă publicului colecţii de pictură universală ( şcoala olandeză, flamandă, franceză, italiană) şi românească (secolele XVI- XX, lucrări de Constantin Lecca, Theodor Aman, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, ea mai amplă şi valoroasă colecţie de pictură şi grafică Ion Ţuculescu, ilustrând toate perioadele de creaţie ale artistului, din anii studiilor liceale până în ultimul an de viaţă. Tot aici vă puteţi întâlni cu Domnişoara Pogany alături de alte opere ale lui Constantin Brâncuşi.

Ar fi multe de povestit dar cuvintele şi fotografiile oricât de reuşite nu pot suplini o plimbare prin unul din palatele României şi o oră de răsfăţ între operele sale de artă