Sezonul veseliei?

Azi am fost al cumpărături în mall, cine mă cunoaşte ştie deja că e începutul unei catastrofe pentru că nu-mi place la cumpărături şi nu-mi place în mall.

Nu am fost după cumpărăturile de Crăciun, că nu mă pasionează, numai că aveam absolută nevoie de ceva care numai acolo se găsea aşa că mi-am luat vitejeşte inima ( ştiu există o latură a doctrinei care pretinde că nu am organul cu pricina) în dinţi, nămeţii în picioare şi am purces spre locaţie.

Amu’ nu ştiu la alţii cum o fi dar când eu ajung în marile aglomerări de oameni mă uită Dumnezeu acolo şi îi aud pe toţi din toate părţile simultan de zici că-s consilier Deanna Troi ( pentru cei care nu au copilărit în cretacic cu mine era un personaj telepat din Star Trek, de aici încolo gugăliţi singuri dacă simţiţi nevoia).

Să revenim deci eram în Auchan şi lumile treceau pe lângă mine în goană disperată după păpuşa aia, musai aia cu rochiţă roz şi sclipici, după crema aia minune care nu numai că îţi şterge ridurile dar în maxim 5 minute de la aplicare devii Afrodita, după ciocolata aia absolut fabuloasă care cred că printre altele conţine un leac pentru cel puţin o boală gravă altfel nu ar costa juma de salariu suta de grame.

Şi în timp ce alergau aşa de nebuni prin magazin, auzeam frânturi de conversaţie, care se amestecau cu muzica din difuzoare şi cu zgomotele înfundate ale cărucioarelor ciocnite pe la colţuri. Pentru că în mintea mea nu era suficient zgomot de undeva de prin subconştient s-a simţit datoare să se alăture şi Celine Dion şoptind suav „So this is Christmas”.

Stop, rewind, oameni buni, vorba lui Ştefan Bănică jr, o faceţi greşit, mă rog cel puţin treaba asta cu Crăciunul e nelalocul ei.

1. Cântecul care se auzea prin hangarul acela că mall nu-i pot spune era ceva cu „Is the season to be jolly” . Pe cuvântul tu de peloponez? Fix în perioada asta trebuie să fiu eu veselă? Dar de ce nu aş fi tot anul 25 de ore din 24, 357 de zile pe an? Cine  a decretat că tre’ să stau încruntată un an de zile, să doresc tot binele din lume caprei vecinului şi cum ajung în perioada Crăciunul miraculos să-mi dispară ridul acela vertical dintre sprâncene, care îmi marchează entuziasmul în faşa vieţii, să-mi expun dantura perfect sclipitoare şi să mă pup creştineşte cu tot cartierul că doar e Crăciunul ?

Ori îs jolly tot anul ori nu-s, dar nu e ca şi cum mi-ai da 200 de grame de veselie pe an să le folosesc musai toate odată  în decembrie că acum e sezonul şi toşţi facem la fel.

2. Să îi luăm lui X setul acela cu parfum şi cremă de ras că tot îi trebuie, să îi luăm şi bunicii nişte ciorapi că nah îi prind bine, să-i cumpărăm copilului colecţia aia cu enciclopedia să se mai culturalizeze că tot nu deschide o carte.

Oricum nu-mi plac cadourile utile, sunt împotriva sărbătorilor în care mama primeşte tigăi şi tata un set de şurubelniţe că oricum le trebuie. Cadourile trebuie să fie ceva ce îţi doreşti mult, extrem de mult, dar pentru că şi tu eşti o fiinţă la fel de „cu picioarele pe pământ” ca şi cei din jur nu-ţi vei cumpăra niciodată că-s bani aruncaţi pe prostii.

De ce să-ţi cumperi şevalet doar nu zace vreun Goya în tine? Frate nu contează dacă la un concurs de pictură cu pisica ea iese pe locul 1, dacă tu te simţi fericit mâzgălind pânza aia cu nişte forme irecognoscibile cumpără-l sau măcar asigură-te că ai cel puţin un prieten suficient de înţelept să-ţi cumpere ceva care te va face fericit.

Ce dacă stai 200 de ore pe săptămână la birou şi poate nu vei avea timp niciodată să foloseşti setul acela de sushi, dacă îl ai în casă eşti oricum cu un pas mai aproape de a-l folosi decât dacă ar trebui să-l şi cumperi de pe undeva în alea 2ore pentru tine pe care le ai pe an.

Iar cadourile de Crăciun mai mult decât celelalte ar trebui să-l facă fericit pe copilul din noi, dap, am trecut de 30 de ani asta nu înseamnă că nu citesc c aceeaşi plăcere cărţi de poveşti, e drept eu am atâta minte încât să-mi cumpăr singură chestii pentru toate personalităţile mele, dar poate mi-ar prinde bine un prieten care să-şi aducă aminte şi de copil nu numai de femeie, sau de profesionist.

3. Suntem la cumpărături de cadouri şi de ornamente şi de mâncare pentru Crăciun. S-au scris foarte multe cântece, poveşti şi poezele pe tema asta din care rezultă că 1) Crăciunul e o sărbătoare; 2) e o sărbătoare a veseliei. Ca atare chiar trebuie să ai aerul acela încrâncenat în vreme ce îţi conduci cu mână de fier căruciorul pe culoarele aglomerate? Chiar trebui să saluţi toţi morţii mă-sii când vă ciocniţi pe acolo? Doar omul nu s-a decis să joace popice cu tine, i-a scăpat namila de sub control şi s-a lovit de a ta. Nu poţi să ridici din umeri şi să zâmbeşti? Nu poţi să stai liniştit la coada de la casă? O să-ţi vină rândul stai calm, nu încuie nimeni mall-ul cu tine înăuntru.

Ptii cât m-am întins nici nu mai ştiu exact de ce m-am apucat de blogul acesta, până îmi aduc aminte zâmbeşte, mâine e Apocalipsa ediţia 2012 şi cum a nimerit în sezonul în care tre’ să fii vesel nu se poate să participăm aşa încruntaţi.