duminică, 4 noiembrie 2018

Poveste de iarnavigator




Kareesha își potrivi mai bine năframa de mătase peste păr și își plecă ochii spre podelele nesfârșite de dejalnic lustruit.  Oricine ar fi privit-o nu ar fi pus sub semnul îndoielii atenția și desăvârșita pioșenie cu care participa la ceremoniile în curs.
Trebuia să recunoască în ciuda cumplitei dezamăgiri fantasmasonii făcuseră totul cu stil și atenție  de parcă micul detaliu al cromozomilor ei XX nu ar fi avut nicio importanță.
Dar avea! Practic le răsturna religia dintr-o singură mișcare, milenii de doctrină într-un anume sens se răsturnaseră peste noapte, hrisoave peste hrisoave erau negate, aproape auzea scrâșnetul tradițiilor prăbușindu-se și se întreba daca fantasmasoneria va rezista încercării.
În fond lucrurile fuseseră extrem de simple se băteau cap în cap cele două principii fundamentale ale societății lor. Împăratul era dat e familia ei iar marele preot si împăratul erau una și aceeași persoană.
Și din obișnuința ultimilor 1500 de ani nimănui nu îi trecuse prin cap că nu era obligatoriu ca împăratul să fie desemnat mare fantasmason, nicăieri nu scria că nu se poate la fel de bine și invers, că biserica poate oferi împăratul la fel de bine cum dinastia Amaride oferea marele preot.
Bine, dacă trebuia să fie sinceră până la final, și cu ea însăși era indicat să fie, fuseseră vreo 3-4 prelați cărora le trecuse asta prin cap, dar capul le fusese separat de corp aproape din secunda în care le venise ideea așa că nu apucaseră să mai facă nimic în privința asta.
Așa că de bine de rău, biserica își înghițise înfrângerea împodobise Marea Sală cu flamuraturi și organizase dubla ceremonie în ziua în care Moștenitoarea împlinea 21 de ani.
Nici nu îi venea să creadă că avea numai 21 de ani, parcă trăise 21 de vieți, cu toate intrigile cărora trebuise să le supraviețuiască din ziua în care devenise clar că imperiala ei mamă nu va mai naște un alt copil.
Urmaseră codicilele, religia făcuse atunci pasul în urmă care pusese în mișcare evenimentele, îi recunoscuse împăratului un drept absolut de libertinaj, pentru prima dată în 2000 de ani nu mai era necesar ca Moștenitorul coroanei de naivoriu să se nască pe marginea binecuvântată a așternutului, ar fi putut la fel de bine să se nască în paie numai să fie bărbat.
Karma le dejucase planurile, nimeni pe lume nu avea să știe vreodată cum reușise împărăteasa dar absolut orice femeie care ar fi putut naște un moștenitor imperial primise o doză generoasă de saltimbăutură în fiecare zi reducând la 0 efectele miraculoaselor tratamente cu injectactil.  În toți cei 40 de ani în care se încercase din răsputeri perpetuarea dinastiei pe linie masculină nicio femeie nu-i mai zămislise prunci împăratului deși vracii curții jurau pe teancuri întregi de cărți sfinte că era perfect capabil.
Probabil peste ani și ani când povestea lor va fi demult uitată, oamenii vor ține mine numai că nu e bine să o provoci pe Karma, deși nimeni nu va mai ști cine a fost ea sau de ce anume e mai sigur să nu o superi.
Nu fusese, ușor se gândi ea, să navigheze prin toate dramaticurile,  dar în fond nimeni nu spunea că viața la curte ar fi ușoară. Greutatea era însă compensată de certe avantaje cum ar fi puterea și în timp ce își muta greutatea de pe un picior pe altul cât mai discret posibil își promise să folosească puterea pentru a mai scurta nenorocitele astea de ritualuri.
Pe când orologiul din Turnul Ceții bătu de amiazadarnic fantasmasonii binevoiră să apară din altar purtând inelul cu lacrimatur . Susținătorii versiunilor apocaliptice, repede calificați ca eretici ai religiei oficiale, lansaseră ideea că în momentul în care simbolul marelui preot va ajunge pe degetele subțiri ale unei femei lumea așa cum o știau urma să se sfârșească.
E drept nu se putuseră pune de acord cu privire la modalitatea în care lumea își va cunoaște finalul într-un ghem de foc, zguduită din temelii, înghițită de ape sau pulverizată de însăși mâna ziditorului dar astea erau detalii lipsite de importanță de vreme ce lumea se sfârșea oricum.
Ca la un semn crengirofarii din curtea palatului începură să urle a pustiu și pentru o fracțiune de secundă Kareesha se temu că prevestirile erau corecte, apoi își aminti că asta se întâmpla de 21 de ani încoace în momentul aniversării nașterii ei, când lumea intra în iarnavigator și cerul plin de stele al nopții se arăta în plină zi pentru un minut.
Își îndesă cu convingere inelul cam larg pe deget și își ridică privirea de pe podele, perioada smereniei luase sfârșit, îi privi calm pe toți marii prelați și marii dregători apoi își lăsă ochiul minții să vadă mai departe până în ultimul colț de imperiu și fiecare clipă a viitorului.
Lumea nu pierise și totuși așa cum o știau ei luase sfârșit, începea o nouă era în care cromozomii XX nu mai erau un handicap ci un privilegiu  iar purtătoarele însemnelor puterii începeau pregatirea pentru întoarcerea divinității în adevrata ei formă. Feminină.

2 comentarii:

Da-ti cu parerea ca e gratis