2 duamne

Ăsta nu e un advertorial, deşi dacă o să găsesc o metodă de a pune un link sponsorizat nu vă faceţi iluzii că nu o să o fac, aşa sunt eu mercantilă până în vârful unghiilor mele roşii, dar până atunci ăsta rămâne blogul unei întâmplări adevărate trăite de mine în anno domini 2014.

         În ianuarie 2014 m-am decis să îmi iau un credit aşa că am verificat toate cele 10 sau 12 bănci cuprinse în program, am făcut studii comparative, m-am luat de mână şi le-am vizitat pe fiecare, am ales evident banca la care aş fi avut de plătit cea mai mică rată.

Probabil anul acesta aveam de învăţat că nu întotdeauna cea mai mică rata e cea mai bună alegere. Aşa am intrat eu vioaie pe poarta CEC-ul în care neam de neamul meu nu va mai aplica ever veci pentru nimic.

         Structural oamenii stăteau bine, spre deosebire de alte agentii unde exista un singur ofiter de credite ei aveau 5 în aceeaşi încăpere. Evident am ales la întâmplare una din blonde ( în viaţa mea nu am avut ceva cu blondele, bine, înainte de treaba asta acum sunt ceva mai rezervata).

         Am  nimerit la doamna Nu e nici o problemă, din punctul ei de vedere toate actele erau perfecte, nu era nici o problemă în prelucrarea dosarului, mă calificam pe financiar, deci m-am apucat să caut casă.

         Când s-a întâmplat şi evenimentul ăsta a început distracţia, de unde nu aveam nici o problemă am început să avem puhoaie puhoaie care cădeau sacadat pe capul meu blond.

         Prima idee a fost că are nevoie de o declaraţie autentificată a vânzătorului terenului pe care se construise imobilul că a încasat preţul întreg deşi sub nasul blond al domniei sale se găsea un contract de  vânzare cumpărare autentificat evident în care vânzătorul cu pricina declara negru pe alb că a încasat toata suma la data perfectării contractului.

Da, dar dacă ne mai cerea juridicul ceva? I-am explicat cu duhul blândeţii, încă mai aveam, că este imposibăl cum ar zice confraţii noştrii englezi.

După care a început problema extraselor de carte funciară, poate că juridicul o să vrea toate încheierile de carte funciară date vreodată pentru terenul şi construcţia în cauză, evident şi cele prin care au fost înscrise apartamentele învecinate. Deja extrasul meu de informare se apropia grăbit de expirare şi blândeţea era o dulce amintire aşa că am urlat sănătos că nu, juridicul nu o să vrea toate astea şi să îl trimită naibii o dată la analiză să vedem ce şi dacă vrea juridicul.

Reticentă doamna Nu e nici o problemă m-a sfătuit să fiu atentă al antecontract să nu greşesc adresa şi CNP-ul, i-am comunicat că şi ăsta era sub nasul domniei sale de 3 zile nu avea decât să le mai verifice o dată.

Aaaaaa îl avem? Atunci măcar la declaraţie

Păi şi pe aia o avem.

Mi-era deja clar că încă nu citise dosarul care se strânsese acolo în 2 luni. Era evident prea ocupată să se plângă în solidar cu celelalte 4 pupeze, pardon doamne, că au foarte mult de lucru şi stau peste program, dracu ştie de ce că nici în timpul lui nu făceau vreo brânză.

Şi nu mă am în vedere numai pe mine, de fiecare dată când ajungeam pe acolo, câte un cetăţean ieşea fumegând şi înjurând de diverse rude şi afini, dar deh m-am gândit că la ei o fi mai complicat, eu doar ştiam bine ce acte am în dosar.

Revenind, cu greu vineri doamna Nu e nici o problemă a fost de acord să trimită dosarul al juridic, adică o treabă cumplit de normală, şi pentru că ea pleca în concediu până al 1 iulie de problemă urma să se ocupe colega la fel de blondă de vis-a – vis.

Luni am chiuli de la bancă, dacă vă puteţi imagina asemenea nesimţire,  marţi totuşi m-am dus să văd ce a zis juridicul. Evident am aşteptat 40 de minute sa vina doamna de la cumpărături. Juridicul nu zisese nimic pentru că dosarul era pierdut în negura timpurilor şi birourile instituţiei, cealaltă doamnă blondă nu ştia ce să îmi zică.

Bine, ăsta este crezul ei de viaţă, pentru că şi propriilor clienţi le servea fix aceeaşi replică, fluturându-şi genele, de parcă nu era pe scaunul ăla ca să ştie ce să le zică.

Când şi-a dat seama ce să îmi zică am auzit-o povestindu-mi cum eu fusesem de acord să o aştept pe colega ei să se întoarcă din concediu la 1 iulie, că evident m-aş fi simţit neîmplinită sufleteşte să termin cu creditul ăla cu altcineva. Cum memoria mea de elefant ştia că e invers că i-am zis doamnei Nu e nici o problemă că nici nu mă gândesc să aştept şi să desemneze pe cineva să se ocupe iar ea îi dăduse în faţa ochilor mei dosarul doamnei Nu ştiu ce să vă zic am început să mă comport raţional şi am urlat la ea să găsească actele şi să îmi indice pe cineva care ştie ce să îmi zică.

În vreo 5 secunde urlam deja cu nădejde la şeful departamentului, doamna Nu ştiu ce să vă zic a primit oficial dosarul să îl trimită al juridic şi să mă sune în cursul zilei dacă lipseşte ceva.

Miercuri la fel de vioaie şi evident nesunată de nimeni mă prezint la biroul de credit, asta e am mult timp liber şi ador să îl petrec în instituţii tembele, doamna s-a înnecat cu iaurtul pe care îl savura sau cu linguriţa că n-am fost atentă la detalii şi a deschis gura cu evidenta dorinţă de –mi spune ceva.

Numa că telepata din mine se trezise deja „Ştiu, nu ştiţi ce să îmi ziceţi”, la faza asta chiar ne-am suprapus, mno zic dar nici nu e nevoie că am băgat şi singură de seamă că asta e specialitatea dumneavoastă, am trecut numai să îmi iau dosarul să îl duc la o bancă.

Deja tot biroul se uita panicard spre uşă  să cheme naibii paza, mi-am luat actele, m-am întâlnit în prag cu şefa pe care am felicitat-o călduros pentru că rar mi-a fost dat să văd un departament atât de incompetent ( nu , n-am urlat la ea, că taman mă tunsesem şi îmi aranjase omul buclele la mare stil, mi-era să nu le deranjez ) şi le-am urat să se bucure de clipele pe care le mai au împreună, că la modul cum au lăsat să plece comisioanele de vreo 2 miliarde pe uşă spre altă bancă nu tre să fii tata omid să pricepi că or să fie restructuraţi.

Mi-am depus actele la Transilvania, care era oricum mai aproape cu 800 de metri şi mai scumpă numa’ cu 30 de pe lună (infinit mai puţin decât rudotelul de care aş fi avut nevoie în colaborarea cu ceilalţi), peste 4 ore omul m-a sunat să îmi spună că a dus actele la juridic, azi m-a sunat să îmi spună că am aviz favorabil şi de la juridic şi de la financiar, îmi mai trebuie numa extrasele din nou că evident le-a trecut mama termenului cât m-am jucat de-a v-aţi ascunselea prin CEC.

         O să am un pic de aşteptat după ele că eu personal l-am lăsat pe vânzător să blocheze cartea cu o cerere, în ideea să nu pierdem toţi timpu ldar măcar nu îmi mai cere nimeni actele de stare civilă ale întregii familii.

         După toată treaba asta un singur regret am, nu că am pierdut timpul pe acolo, nu că încă nu am rezolvat o problemă care trebuia să fie gata de mult, în timp ce eu eram acolo, la doamna Nu ştiu ce să vă spun venea de două ori pe săptămână o femeie de la ţară căreia evident i se spunea Nu ştiu ce să vă spun, nici măcar când ar fi trebuit să revină nu ştia să îi spună şi mie îmi pare rău că nu am întrebat-o niciodată ce problemă avea de fapt, că poate o ajutam şi pe ea să rezolve.