duminică, 27 martie 2022

Povestitor de lumi

 

          Unul din primele lucruri pe care mi le aduc aminte este un Abecedar, l-am șterpelit de la mama pentru că nu aveam voie să citesc pe vremea aceea.

          Așa că am citit în ilegalitate, am învățat fiecare literă pe ascuns întrebând-o cu Abecedarul în mână pe bunica, apoi le-am lăsat să se unească în cuvintele cărților de povești, vi le mai amintiți? Cele din Biblioteca pentru toți cu basme populare din toate lumea, suficient de lungi să mă țină ocupată o zi, suficient de scurte să nu sufăr că nu pot afla mai repede cum se termină.

          Primul verb care m-a definit a fost citesc: absorb viață din cuvinte.

 Nu am știut pe atunci că voi trăi poveștile pe care le citeam, nu am știu că Mordorul de exemplu poate exista în realitate.

Și totuși există și o parte din mine mărșăluiește prin el.

          Cândva în adolescență cititul meu s-a intersectat cu Asimov, nu am știut pe atunci că nu citesc science fiction. Ați citit Zeii înșiși? Despre o societate umana atât de slăbită în care Cei Tari se formează din Cei trei Moi: rațional, emoțional și paternal.

          Sau poate o societate atât de avansată în care ne dăm seama în sfârșit că nu suntem corpuri mânate de suflet ci suflet, protejat uneori în unul și alteori în mai multe corpuri.

          Și totuși nu era science fiction și o parte din mine stă de veghe căutând mereu  un semn al celorlalte părți.

          Când m-am întâlnit cu Sanderson nu am știut că Umbremar există, că undeva între lumi este strâns potențialul a tot ce ar putea să existe sau să nu existe vreodată.

          Și totuși Umbremar e real și în fiecare zi încerc să strâng toată lumina care-mi iese în cale pentru ca partea din mine care se poate cufunda acolo să aibă ce îi trebuie pentru a modela lumi.

          Dacă m-ai întreba acum aș zice că îmi cunosc toate părțile, că știu unde se află fiecare, că am explorat toate valurile realității.

          Dar știu că mai am părți de suflet care rătăcesc, în lumea asta sau alta, iar într-o zi părțile astea se vor reuni în ceea ce au fost dintotdeauna: un povestitor de lumi.

          Ultimul  verb care mă va defini este povestesc : dau viață prin cuvinte.