duminică, 31 ianuarie 2016

Sânge mâl contemporan

Dacă n-ați citit Harry Potter mere-ți de-l citiți că altfel nu pricepeți blogul.
Dar, pentru că e un blog pe care chiar l-aș vrea distribuit  de mii de ori, o să apelez la trucul paginilor de doi lei. Dacă pricepi totuși despre ce e vorba fără să fi citit cărțile alea înseamnă că ești un geniu pe lângă care Einstein era un țângău și că musai trebuie să distribui mai departe povestea.
Să văd eu acum care e ăla care ar admite că nu e geniu și nu ar dstribui mai departe.
Să revenim, în ultima vreme mi se pare că Harry Potter ăsta e un alt fel de 1984 al lui Orwell, cu condiția de a înlocui metaforele acolo unde este cazul.
În ultima vreme mă simt din ce în ce mai mult un sânge mâl prins între două lumi pe care el le acceptă în mod egal și care îl resping cu aceeași furie.
Pentru că nu cred să fi citit toată lumea poveștile sânge mâlii sunt persoanele născute din încuiați (oameni fără puteri magice) care au în ei magie și se califică pentru a fi vrăjitori. După părerea mea soarta lor e cea mai grea. Ei nu sunt încuiați care să ignore magia și care, în cazul în care aceasta pătrunde accidental în lumea lor, să se poată întoarce cu toată puterea împotriva vrăjitorilor.
Ei nu sunt vrăjitori care să trăiască numai în bula lor magică și să se poată întoarce fără rețineri împotriva încuiaților pentru că în fond le sunt rude.
Teoretic ar trebui să aibă al dispoziție două lumi, practic ambele îi refuză pentru că nu corespund normei.
Și în războiul ăsta care pare să devină etern ei sunt prinși al mijloc, atacați din toate părțile fără să se poată apăra deși ar avea mijloace pentru că după ei ambele lumi sunt bune și nici una nu trebuie distrusă.
Vi se pare că nu se potrivesc cărțile astea cu lumea în care trăim? Căutați ultimulvolum și citiți-l înlocuind niște cuvinte de exemplu vrăjitor, incuiat, devorator al morți, sânge mâl  cu altele cum ar fi creștin, musulman, jihadist, deschis multiculturalismului.
Așa-i că nu mai este o poveste pentru copii?



2 comentarii:

  1. Nici Ggadalf cela nu mai e ce-a fost.
    Adică un fel de stăpân al inelelor...
    Asa cum ai subliniat tu de multe ori.
    Nimic nu e întâmplător.
    Uneori... din păcate.
    Deși sunt lucruri menite să ne pregătească pentru ce-i mai rău dar se spune că funcționăm cu 10% din capacitatea creierului...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, nimic nu mai e ce a fost, pe de altă parte cică evoluția e bună pentru noi :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis