duminică, 10 ianuarie 2016

Cum să devii mai deștept în 5 minute

Plănuiam o zi de leneveală la umbra netului și tv-ului. N-a fost să fie m-am trezit cu spirit critic și cum părerea mea despre mine în ultima vreme este ascendentă am decis că ziua trebuie să se conformeze personalității mele și nu eu trebuie să mă limitez la imaginea de manual a unei ”duminici plăcute”.
Am nimerit la cafea într-un articol aparent nevinovat ”Like pentru cei ce scriu”,. Ce poate fi mai de duminică decât asta? Numai că în conținut articolul mi s-a hrănit spiritul critic.
Recunosc mă lasă rece problema Like-urilor ( aiurea, cine dracu' nu vrea să fie citit și să se trezească văzându-și ”operele” pe peretele cuiva pe care nu îl știe?), mă rog, să spunem că nu mă deranjează cel mai mult că un articol de trei rânduri de adevăr pro fund ( știu că uneori mă grăbesc și scriu litere invers dar aici grafia e intenționată) are câteva mii de like-uri  iar unul la care am muncit are 2 vizualizări.
Am ajuns la pace și cu articolele despre șopârle vorbitoare, tort și ceai cu extratereștrii, aparițiile de sfinți în cepe, cartofi și pete de igrasie și alea cu titluri din care crezi că s-a spânzurat președintele iar din conținut afli că de fapt  și-a pus cravată. Cred că articolele alea au publicul lor bine definit și că autorii au învățat la perfecție o lecție de marketing numită ”Evenimentul zilei” a.k.a. ”găina care a născut pui vii”.
Cele care mă deranjează sunt articolele cu leacuri miraculoase: slăbește mâncând o săptămână grapefruit - da'să știi că te poate și omorî, scapă de cancer în trei zile cu un amestec de zeamă de lămâie, bicarbonat și usturoi, mă rog rețeta leacului minune diferă de la idiot la idiot, scapă de negi, varice, diabet, leucemie.  Evident leacuri aflate în familia lor înainte de a se descoperi boala cu pricina sau descoperite chiar de autor în timpul studiilor intensive la baraca din colț în timpul unor sesiuni crunte de bere și țigări. Mă deranjează pentru că articolele astea au un public țintă sensibil, când ești bolnav, când ai încercat tot ce poate să îți ofere medicina alopată și nu ai obținut nici un rezultat devii deschis la aberații din astea, că deh instinctul de supraviețuire îți anihilează logica, începi să crezi în orice, indiferent cât de ilogic, pentru că ești disperat după o rază de speranță, indiferent cât de chinuitor ar fi ”tratamentul”.
Pentru cei care scriu pe tema asta ar trebui să existe o sentință care să îi împiedice să mai atingă tastele unui computer. Ever,
Aș putea denumi articolul ăsta în multe feluri care probabil i-ar atrage 2 vizualizări, dar cum vreau să se transmită, exact în mediile în care se citesc articolele menționate, îmi asum înjurăturile celor ce vor fi atrași de titlu și enervați de conținut și pe cele ale celor care vor decide că ”trădez cauza” și folosesc trucurile menționate mai sus. Dacă măcar un om din cei gata să mănânce hrean și ghimbir pe stomacul gol o să îl citească până la final merită.

2 comentarii:

  1. Eu, eu am mancat hrean si ghimbir doua luni, iar vineri eram spasita la doctor sa-mi dea doza de antibiotic. Dar continui cu hreanul si ghimbirul ca poporul e intelept si se trateaza (inutil) de mii de ani. Am citit si articolul Vienelei, are dreptate, lumea citeste chestii superficiale, poate pentru ca si-asa viata este prea stresanta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mănânc hrean și ghimbir că îmi plac, pe undeva sunt bune în sensul că am un sistem imunitar mai puternic dar nu poți sta să aștepți minuni numai de la ele, plus că ideea asta cu mâncatul lor dimineața înainte de orice altceva distruge stomacul

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis