marți, 3 noiembrie 2015

Dumnezeu trăiește, BOR nu se simte prea bine

Dumnezeu îți dă dar în pătul nu-ți bagă. În blogul ăsta nu am nimic de spus despre religie și nici despre credință. Fiecare e liber să creadă în cine sau ce vrea, așa cum e liber să nu creadă în nimic.
Blogul ăsta este despre uriașa oportunitate pe care cumva BOR a reușit să o transforme în inversul ei. Dap, e un blog rece, pentru că nu privește în nici un fel evenimentul din Colectiv în sine, nici durerea, nici vina. Privește numai ce s-a întâmplat după, când biserica a avut ocazia să își spele imaginea, când un mănunchi de decizii raționale, umane, creștine în esența lor ar fi schimbat situația cu 180 de grade și poate le-ar fi adus un plus de credibilitate nesperat.
Dacă în noaptea aia când oamenii își pierdeau speranța și aveau nevoie de un umăr pe care să plângă și un om care să le spună că va fi bine preoții ar fi fost scoși din rutina și trimiși între oameni, în fața clubului, la spitale, oriunde era nevoie de o vorbă bună că miracole nu le cerea nimeni.
Dacă în noaptea aia sau de dimineață în biserici și în parohii s-ar fi pornit acțiunea de ajutor pornită de societatea civilă: apă, mâncare, medicamente sânge. Ar fi fost așa ușor ca la slujba de dimineață și la cea de duminică să li se spună asta oamenilor în locul discursurilor halucinante despre halloween, sataniști și pedepse divine.
Dacă s-ar fi rupt un colț insignifiant din veniturile BOR și s-ar fi redirecționat spre cheltuielile urgente pentru care colectele ar fi venit prea târziu.
Erau trei lucruri atât de mici care le-ar fi adus atât de mult.  Era nimic față de efortul pe care l-au depus în văicăreala asta inutilă despre unde se pot face rugăciuni și unde nu, și mai ales în judecarea aproapelui. Ce căuta el aproapele noaptea în club? De ce nu sta eventual tot noaptea la o coadă imensă să pupe niște moaște. De ce asculta altceva decât muzica aprobată de BOR?
Se încearcă din greu crearea unei imagini false, nu de Dumnezeu ne îndepărtăm ci de biserică și e trist să vezi că exact instituția care ar trebui să ne apropie face totul să ne țină departe.
Mi-e dor de biserica veche, aia care mai știa de la ce vine termenul de creștin, aia care construia școli și bolnițe, biserica aia care i-a dat o bursă lui Brâncuși. M-aș întoarce la ea cu drag dar a murit și pe morți e bine să îi lași în pace.
Nu mă pot opri să nu mă întreb cum ar fi gestionat Papa o astfel de criză și să mă gândesc un pic invidioasă că ar fi făcut lucrurile cum trebuie, că el și biserica lui ar fi ieșit aureolați din treaba asta prin care a noastră se zbate în mocirlă. De fapt cred că deja s-a descurcat infint mai bine, chiar în criza noastră .

            Pe scurt Dumnezeu trăiește, BOR nu se simte prea bine.




2 comentarii:

  1. Si sunt preoti care au dat si sange si participat cum au putut. Nu ii vom vedea in fata, pt ca omul marinimos e si modest, bunatatea nu se vantura in fata presei care e ca o hiena in Romania.
    Ce e la vedere, BOR-ul, este o clica de burtosi cu masini scumpe. O sa ii atace lumea si pe ei; eu tot propun secularizarea averilor bisericesti, ca pe vremea lu 1866.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt preoți de care îmi pare rău, care ar face multe si nu pot, care din părinti spirituali au fost redusi la vanzatori de lumanari stantate, eu am o problema cu conducerea BOR nu cu preotii individual sau religia

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis