miercuri, 7 octombrie 2015

Orele îndepărtate

Am ajuns la Orele îndepărtate, dap citesc tot ce a scris Kate Morton, mai trebuie să vă spun că îmi place?
Evident rădăcinile cărții se vor întinde până în timpul celui de al doilea război mondial și chiar dincolo de el, până la primul. Ne-am obișnuit deja cu toții până acum cu stilul autoarei de a pendula între planurile temporale, ca un fel de vestitor al epocii aceleia viitoare în care se spune că timpul va fi ușor de străbătut ca și spațiul în orice direcție vrei.
Am așteptat desigur și acea răsucire de poveste care apare undeva în ultimele 20 de pagini și care dacă nu ai prins indiciile pe parcurs îți crează senzația că ai citit o altă carte decât cea care se termină, un final surpinzător ca artificiile chinezești.
Pe lângă evidenta ei dragoste pentru poveștile încâlcite de familie cartea asta mai aduce ceva, un anume fel de a privi relațiile părinți – copii, un fel de a pricepe că părinții tăi cei plicticoși și convenționali au avut cândva vise și strălucire, o reașezare a raporturilor dintre generații în care copilul devine protectorul iar părintele cel fragil.
Mai evidențiază și o altă parte a legăturilor de familie, cele care te împovărează, care îți modifică destinul dar de care nu te poți scutura oricât ți-ai dori și asta este povestea surorilor Blyhte, legate de secretele tatălui lor, de clauzele moștenirii, de propriile firi, de dragostea dintre ele, trei surori în permanentă rotație în care te întrebi mereu care este de fapt cea puternică și care cea fragilă.
Mie mi-a plăcut, Kate Morton e unul din scriitorii care face să pară totul ușor, de parcă tu însăți ai fi rezervorul unor povești minunate care abia așteaptă să fie spuse și că ar fi suficient să pui mâna pe un stilou iar cuvintele ar tâșni fermecate din peniță în cea mai potrivită formă.

Dacă nu vreți să o luați de la bibliotecă puteți cumpăra Orele îndepărtate de aici și să le ascultați cântecul curgând prin ziduri.

Un comentariu:

Da-ti cu parerea ca e gratis