luni, 1 iunie 2015

Sindromul Dona Clara

Evident inspiraţia nu mă poate pocni decât atunci când am altceva de făcut.  De exemplu chiar acum ar trebui sa fac neşte adrese să descopăr moştenitorii unei persoane, numa că nu ştiu către cine, aşa că mă conversam pe FB cu Maurice.
Cu ocazia asta taman am reuşit să fac noi paşi pe lună şi să cataloghez o nouă denivelare psihică pe care pentru plăcerea mea personală o voi denumi „sindromul Dona Clara”.
Să explicităm zic. Le ştiţi pe femeile alea minunate, frumoase, deştepte, devreme acasă şi de şuncă punătoare pe masă ( tre’ s-o las dracului mai moale cu filmele americane, că am început să le folosesc expresiile prea des). Bine, de fapt blogul ăsta în mintea mea de aude în engleză, dacă aş avea capacitatea de a-l şi scrie în limba aia mi-ar fi pus Mnezău mâna în cap, aveam deschidere mondială şi îmi explodau vânzările pe contul afiliat, parcă îi şi văz pe americani cumpărând în neştire cărţi în română de pe Elefant.ro.
Să revenim la femeile alea minunate dar singure, de stai locului şi te întrebi care dracului e problema de nu se calcă masculii reprezentativi ai speciei în picioare la uşa lor. Muşcă? Zgârie? Dau cu stângul din spate?
Ei bine aici pe Maurice l-o atins aripa de geniu , cică dacă nu e aşa coadă la uşa lor nu înseamnă că nu le plac numa’ că nu au curaj, şi cum şi io m-am născut la fel de genială ca Maurice ba chiar o depăşesc în curbe, am continuat ideea poate au curaj numai că încearcă tehnici greşite.
Vă aduceţi aminte versurile de la Dona Clara? Dacă nu ce căutaţi pe blogul ăsta că nu e destinat minorilor? Este vorba de un paez care pur şi simplu leşinase de amor la prima  vedere pentru Dona Clara. Şi s-a chinuit omul un an de zile, sărea gardul castelului, după care probabil venea careva să îl coase la loc că în Spania castelele au garduri nu glumă şi îşi petrecea timpul cântându-i serenade.
Afacerea s-a terminat prost, de fapt nici nu a început, pentru că Dona Clara asta deşi era cum vă spuneam minunată, frumoasă, deşteaptă şi devreme acasă era surdă tun şi nu a auzit niciodată declaraţiile de amor ale omului.
Aşa că dacă vă regăsiţi în situaţia asta dacă vă ştiţi minunată dar singură nu disperaţi, ori suferiţi de sindromul Madonna, şi The One nu s-a născut încă, ori este un caz clar de sindrom Dona Clara şi cohorte întregi de admiratori vă aleargă neîncetat numai că nu au nimerit încă formula corectă de adresare.

Sigur la un moment dat unul din ei va descoperi că nu a ales metoda bună şi va lua măsuri, bine s-ar putea să dureze o viaţă- două dar la urma urmei şi timpul ăsta e tot o iluzie relativă, noi să fim sănătoase că în mod clar chiar acum, undeva cel puţin un idiot ne adresează neşte declaraţii de amor şi treburile or să se rezolve .

Un comentariu:

  1. De Dona Clara am auzit numai la Tudor Gheorghe care o canta cu mult patos. Dar vad ca e cu substrat postarea, un fel de fabula ca un ghiont in coaste. Nu sunt singura, dar ciulesc urechile cu intarziere, cine stie ce ecouri din tinerete mi-au scapat. Hi, hi....

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis