sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Cel mai important om din regat

Ştiu ţara arde şi io mă preocup de chestii superficiale. Bine, superficiale după mintea mea  slabă de fomeie, că în rest dacă deschizi televizorul fără să te fi pregătit naibii în prealabil zici că fix de la oamenii cu pricina  o să apară nu numai izbăvirea ţărişoarii noastre ci a omenirii în general.
Nope, nu vorbesc de campania electorală, nici măcar optimista de mine nu poate crede că o să vină vreo salvare din direcţia aia, vorbesc despre emisiunile cu bucătari.
Dacă ai avut o zi proastă şi eşti dăruit de Dumnezău cu trei neuroni cât să poţi face haz de necaz le recomand cu căldură, pe amândouă şi Masterchef şi Iadul bucătarilor.
Se pune pasiune multă domnule, se varsă lacrimi de zici că suntem dracului la terapie intensivă şi ne  mor pacienţii pe capete nu într-o bucătărie în care cel mai mare dezastru care se poate întâmpla este să nu fie mîncarea comestibilă.
Şi se bagă bani în treaba asta, la Iadul bucătarilor de exemplu cred că s-a cheltuit deja bugetul pe câţiva ani al unui spital de provincie pe foie gras, pe care culmea nici măcar nu îl mai mănâncă vreun om ci îl aruncăm, pentru varii motive.
Foie gras ăsta e ficatul unei gâşte sau al unei raţe foarte chinuite, un aliment care ar trebui interzis naibii, dacă asta ar duce la altceva decât creşterea şi mai mare a preţului, care ficat poate să coste şi 1000 de euro pe kil şi pe care concurenţii, cărora li s-a explicat reţeta până am învăţat-o şi eu, îl căsăpesc într-o veselie.
Io una aş schimba regulamentul concursurilor cu pricina, şi i-aş pune pe concurenţi să plătească  ingedientele de care îşi bat joc.
Dar să revenim, deci la emisiunile astea poţi vedea cum o echipă de 10 oameni nu e în stare să să scoată în o oră şi ceva din bucătărie 3 creveţi sau o farfuriuţă cu orez, dap măh, risotto e orez la urma urmelor.
În acelaşi cadru poţi să îi urmăreşti şi pe chefi, ăştia îs toţi adorabili, jur, i-aş lua acasă şi le-aş găti cu mâna mea numai chestii interesante. Încălzirea globală e nimic pe lângă tragedia neechilibrări perfecte a gustului dulce cu  cel acid şi probabil următorul răzbel mondial se va declanşa din cauza unui fel de mâncare insuficient sărat. Adică serios Scărlătescu săracul nici nu mai are păr în cap de la cât şi l-a smuls ca în tragedia greacă suferind profund că nu e caracatiţa  tăiată artistic.
Şi Patrizia, preferata mea indubitabil, care în 21 de ani nu a reuşit să înveţe naibii limba locului dar se aşteaptă ca amărâţii ăia din platou să poată învăţa 4 reţete în 5 minute.
Şi toţi ceilalţi la urma urmelor, care povestesc despre câte au pătimit ei, câte bucătării au spălat, câţi cartofi au curăţat, câtă ceapă le-a înlăcrimat vederea, aproape că mi-e jena că nu am fost în stare să dezvolt decât o nenorocită de scolioză în băncile nepotrivite ca înălţime ale patriei şi un amărât de ulcer de la zilele de stres din sesiune în care uitam să mai şi mănânc.
Mă gândesc cu milă la toţi ăştia, inconştienţii ca mine, care ne-am dus dracului la şcoală şi am ajuns doctori, profesori şi alte chestii inutile când puteam să devenim CHEFI şi să rupem gura târgului la audienţă.
Dacă nu ai simţul umorului, mai bine evită emisiunile astea că o să îţi vină să spargi televizorul când îl auzi pe vreunul din ei spunând cât sunt de incredibil de minunaţi. Frate eşti bucătar, găteşti, cam orice om din lume poate să facă treaba asta la perfecţie după vreo 6 luni de muncă, hai să mai vorbim despre minunatul de tine când ţi-o ieşi primul transplant de rinichi să zic.
Eu una chiar mă gândesc să mă duc la preselecţie deşi nu cred să ajung departe, că nu mă văd pe culmile disperării din cauza vreunui ou poşat insuficient


Un comentariu:

Da-ti cu parerea ca e gratis