sâmbătă, 27 septembrie 2014

Jurnal de front... aia de casa noua

Să vă povestesc despre primele mele 2 săptămâni în casa nouă? Nici nu mă prindeam că au fost atâtea dacă nu vedeam de când nu am mai scris pe aici.
În prima săptămână am încercat evident să dăm drumul centralei care produce apă caldă, pentru spălat că de căldură nu era nevoie la ora aia. Centrala a refuzat îndârjit să iese din avarie şi să intre în programul de lucru.
Am sunat evident la un doctor de centrale care e mai ocupat decât doctorii din Grey’s Anatomy ca atare nu a putut să vină decât duminica următoare.
Prima săptămână a trecut lent cu mine făcând baie la birou şi venind acasă numai pentru cine pe păturică în mijlocul sufrageriei, cine reci să avem chestia asta în clar, aproape supeuri la miezul nopţii.
A doua săptămână a început cu vizita la domiciliu a medicului de centrale, care a scos ceva apă din instalaţie şi a decis că e stricată electrovalva de gaz deci tre’ să sun la gaze.
Ceea ce am făcut luni, le-am spus frumos ce nu merge oamenii mi-au trimis un nene să verifice dacă am dreptate şi să îmi comunice că trebuie să vorbesc cu cei de la centrale să o schimbe pe electrochestia aia că e în garanţie.
A urmat un alt foileton telefonic între mine şi vânzător, între mine şi doamna Carmen, între mine şi prima echipă de la centrale care a venit evident să verifice dacă io, doctorul de centrale şi ăla de la gaze aveam dreptate.
Culmea aveam aşa că mi-au promis că marţi la prima oră vin să o schimbe. Aşa a fost, marţi dimineaţa pe o ploaie fundamental bacoviană echipa doi mi-a bătut la uşă.
Logic şi echipa doi a venit tot fără scară, ca şi echipa unu, ca şi nenea de la gaze ca şi restul lumii, nu că nu ar fi avut dar de ce să care ei scara de jos când ar fi putut folosi un scăunel de la mine?
La fel de logic, ca şi cei dinaintea lor au coborât după scară deoareşce că io nu posed scăunele. O oră mai târziu aveam electrovalvă nouă şi senzor nou că pe ăla vechi în infinita lor inteligenţă mi-l montaseră astfel ca între ştecher şi priza dedicată erau  15 cm . De asemenea aveam o gaură în perete că senzorul nou nu necesita două alea de agăţat ci numai una şi un prosop ruinat pe vecie că a trebuit să îl pun pe capătul scării, inteligenţii intenţionând să sprijine jaful de scară pe peretele meu alb şi nou nouţ.
Dar centrala mergea. Aleluia, era timpul să merg la lucru cu numai 3 ore întârziere.  Fix la 15 minute de mers prin ploaia bacoviană susmenţionată mi-a sunat telefonul. Băieţii de la cablu erau prin zonă.
Despre cum funcţionează creierul lor aflasem cu o săptămână în urmă când ratasem trecerea prin cartier şi rămăsesem o săptămână fără televizor.
Rds-ul e aparent o companie foarte spontană, ei nu ştiu unde or să meragă mâine ca să te anunţe naibii cu o zi înainte, să fii şi tu acasă. Mi se pare corect de altfel când ai monopol pe piaţă soarele răsare şi apune prin fundul tău, chestie dureroasă de altfel îmi imaginez.
Aşa că m-am întors şi am mai stat o oră privind fascinată cum cei doi membrii ai echipei se întrebau ce culori de fire au de conectat, ba chiar aş zice că ar acceptat şi nişte variante de la mine.
Cu chiu cu vai internetul a mers, mă rog aşa credem pentru că în lipsa unui calculator pe care să verificăm asta e numai o prezumţie. Cu semnalul tv a fost mai greu că aveam televizor şi deşi teoretic era perfect pe ecran nu se vedea nimic.
După lupte seculare care au durat peste o oră s-a descoperit problema, prizele de tv aşa că le-am scos, oricum specialiştii m-au asigurat că nu sunt tipe de încredere şi fură din semnal. Trecut direct doar prin mască semnalul a fost ok, foarte ok chiar şi merge până în ziua de azi.
Aşa că 5 ore mai târziu abandonând casa cu tălpiţe vesele de noroi peste tot, prize, nituri, capete de liţă, plastic de izolare şi alte minunate chestii, am plecat şi eu victorioasă la lucru.
Mă gândesc că putea fi şi mai rău, măcar am plecat având o centrală funcţională şi semnal în televizor.

O să vă mai povestesc de pe front  data viitoare când mai ajung la mama

Un comentariu:

  1. e o reală aventură. în fiecare zi realizezi că mai lipsește ceva. adrenalina atinge cote maxime! să vezi ce mișto o să fie dacă realizezi că trebuie înlocuită o țeavă.

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis