duminică, 14 septembrie 2014

Caruta fara cai :P

Anul ăsta mi-am luat casă şi a fost epic, probabil treaba asta va ocupa câteva  capitole bune în romanul autobiografic. Acum sunt încă în perioada de adaptare şi procurare de mobilă şi dacă vă spune cineva că e treabă uşoară să ştiţi că vă minte. Grav. Atât de grav că nu se merită să mai vorbiţi cu el ever again.
Însă nu sunt genul de om care să facă un singur lucru într-un interval de timp, creierul meu are nevoie de cel puţin trei obiective care să îl ţină ocupat permanent şi dacă se poate în domenii cât mai depărtate unul de celălalt aşa că am început să mă preocup şi de dobândirea unei maşini pentru că deh casa asta nouă vine cu avantajul/dezavantajul ( dap este în acelaşi timp şi una şi alta) de a fi oarecum departe de Madre.
Mi-aduc aminte Rosi, Dacia 1310 a lu’ tata pe care am vândut-o la un an după ce a murit el pentru că nimeni nu a fost în stare să îi mai dea vreodată de cap având în vedere inovaţiile şi adaptările făcute de el, mare susţinător al ideii de DIY şi dacă se poate cu materiale care să blocheze neuronii celorlalţi.
Mi-aduc aminte cum îi scârţîiau discret arcurile suspensiei în vreme ce o încărcam până dincolo de limita umanului cu dovleci şi porumbi şi îi ataşam şi o remorcuţă tot hand made cum ar veni, şi brusc mi-e foarte simpatică, pentru că nici una din maşinile moderne  nu ar reuşi să repete faptele ei de vitejie pe toate tarlalele şi câmpurile cu gropi ale patriei.
Ştiu, după sufletul meu mi-aş alege o maşină cu suspensie pneumatică, fiind eu mare amatoare de confort, chit că deh caracterul dinamic mai suferă, dar nu îmi pot închipui o maşină cu perne de aer mercedes ml, să zicem, venind peste câmp cu remorca de  nuiele.
Şi da, nişte amortizoare mercedes ml mi-ar face drumul lin dar copilul din mine ar fi lipsit un pic de veselia aia a ţopăirii involuntare pe bancheta din spate la fiecare denivelare întâlnită în drum şi har Domnului avem atâtea în România chiar şi pe drumurile europene că te dai jos din maşină ameţit bine ca din carusel.

Aşa că deocamdată citesc, mă gândesc şi mă răzgândesc pentru că nu mă pot decide dacă vreau o maşină confortabilă la extrem sau una în care să simt drumul şi vibraţia, dar nu-i bai că oricum la cum stau financiar mai am vreo 2 ani de gândire, până atunci poate îmi permit un tanc la mâna a doua că tare sigure mi se par în trafic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis