joi, 14 august 2014

the one with electrica

Şi m-am întors, nu că s-ar fi strâns lumile la poarta cetăţii cu lacrimile în barbă că lipsesc eu, dar am zis că nu se face să trec pe acilea ca o cometa, daca nu eşti în stare să fii supernovă mai bine nu te mai apuci de bloguri.
Şi acum să vă povestesc ce am făcut, păi mi-am luat în sfârşit casă şi ca atare am zis că merit şi eu o pauză, că de vacanţă nu prea mai poate fi vorba, fondurile fiind direcţionate spre chestii mult mai cool ca mobila şi frigider.
Vacanţa asta fiind cam ultima petrecută acasă la mama am decis să o folosesc cum se cuvine, respectiv ţintuită în faţa calculatorului unde am jucat Caesar 3 până în creierii nopţii sau, mai degrabă, până dimineaţa devreme.
Printre picături m-am ocupat de chestii serioase, respectiv am apucat să îmi fac contractul la corent, a se citi energie electrică, unde m-am distrat copios.
Deci să ne înţelegem, sediul instituţiei cu pricina, foarte modern de altfel este situat fix în buricul târgului în zona în care zici că eşti pe Dune de la praful care pluteşte în toate direcţiile şi  nisipul care îţi intră în sandale, că taman punem granit pe jos.
Clădirea arată bine şi evident a fost gândită la standarde europene, cu o cale de acces pentru persoanele cu handicap, pe o strada si una pentru alpinişti, pe cealaltă stradă, că între momentul construirii ei şi zilele noastre cum v-am spus, am schimbat pavajul şi ăsta nou e mult mai jos ca ăla  vechi, sau or fi desfiinţat o treaptă, n-am idei, cert e că între stradă şi prima treaptă sunt vreo 50 de cm pe care trebuie să îi acoperi din surse proprii.
Interiorul e la fel de drăguţ, cu mult portocaliu şi gri şi  o ciurda de birouri în sala de jos.  Deasupra este ditamai panoul de afişaj cu cine la ce birou trebuie să meargă, chestie anunţată şi sonor iar în dreapta este un soldăţel din ăla cu ecran activat prin atingere care eliberează bonuri de ordine.
La aparatul cu  pricina se ajunge greu, deşi este amplasat ideal, pentru că în jurul lui se găseşte constant o grămăjoară de oameni pe culmile disperării având una din următoarele probleme: sunt prea în vârstă să vadă ce dracu’ scrie pe el, sunt prea de etnie ca să ştie să citească, sunt prea neobişnuiţi cu tehnicile moderne ca să ştie să îl folosească. Aşa că oamenii şed şi se plâng unul la altul şi pierd o groază de timp,  nervi şi energie încercând să primească bon de ordine.
Lângă acelaşi susnumit aparat se mai există şi trei angajaţi ai firmei de securitate, care ajută aleatoriu lumea de la coadă. Probabil unde am faţa asta de neajutorată imediat ce am pus piciorul în hol şi deştiul pe panou a venit întâi o tanti să mă întrebe dacă ştiu ce vreau
-Da!
Din partea opusă un nene s-a interesat dacă am formularele date de ei
-         Da!
-         Completate? A intervenit al treilea
-         Da!
Se vedea pe faţa lor aşa un regret vag, nu mi-e clar de ce: pentru că nu mă puteau ajuta sau pentru că eram prea al dracului de eficientă. Înclin spre varinata doi că de ajutat har Domnului ar fi avut pe cine dacă voiau musai iar mie mi-au comunicat vag ameninţător că dacă nu erau actele în regulă urma să mă întorc la ei.
Mi-am aşteptat cuminte rândul, evident nu am avut noroc de birou liber la parter ci la etaj, într-o cameră în care erau îngrămădite vreo 7 cucoane deci nu mai rămăsese loc pentru un scan al petentului şi am sta graţios în picioare pe durata evenimentelor.
Care au durat fix 55 de minute  pe ceas, atât am avut nevoie să generăm un contract de 3 pagini din care două erau informaţii standard.
La plecare am zis să îmi fac datoria şi să întreb dacă tre să fiu acasă când mă conectează dat fiind că oricum contoarul e în hol deci treaba este externă locuinţei. Tanti s-a uitat la mine de parcă eram balaurul Sf. Gheorghe şi mi-a comunicat că la ea contoarul arată ca fiind sub tensiune. Am mai pierdut însă încă 15 minute modificând nişte ceva prin calculator iar la final mi-a zis să mă întorc dacă tot nu mi se aprinde becul în casă. Încă nu ştiu dacă se aprinde că mi-a fost prea cald să mă duc să verific.
În rest aşa cum spuneam am jucat Caesar şi am tras neşte concluzii despre care vorbim în alt blog, că ăsta e deja lung.



4 comentarii:

  1. La prima afirmatie te contrazic, nu trebuie sa fii supernova ca asta e trecatoare, mai bine o pitica alba ca e mai stabila. La chestia cu vacanta in fata calculiciului te sustin, si eu mi-am propus multe si tot in fata aparatului am esuat. Cat despre contractele la utilitati, slava Domnului, sper sa nu mai inchei vreunul in secolul acesta, sunt traumatizante!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai trebuie sa trec pe la apa si gaze, dar cred ca o sa mearga usor :)

      Ștergere
  2. Bravo pentru casa, bravo, bravo! Acum lasa ambitiile deoparte si linsiteste-te, ai tras destul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, daca ai sti ce drag mi-e de ea, chit ca nu e frumos sa fii atasat de chestii materiale, dar e a mea :).

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis