duminică, 20 iulie 2014

Tampoane

IVM m-a făcut printre dinţi „vrăjitoare”, dulce nevinovăţie, dacă mi-ar citi blogul ar şti că recunosc plenar treaba asta si maisunt şi mândră de ea dar chestia m-a făcut să mă gândesc cu nostalgie la ascendenţa mea pe linie maternă, că doar eu ca şi Melania Lupu nu ne-am iscat aşa din neant,( e de ştiut că aia pe linie paternă e rareori interesantă, chiar mă gândesc ce să îi povestesc Emmei pe tema asta să nu creadă că ta-su vine dintr-un neam de nesăraţi).
Nu contează au ai mei destule condimente să ajungă pentru câteva generaţii de aici încolo. Să ne gândim numai la străstrăbunica Mariţa, care a fost la rândul ei o vrăjitoare extrem de modernă.
Amu’noi toţi intelectualii care am citit Harry Potter ştim că orice vrăjitor decent se deplasează cu o mătură, (stră)2 bunica Mariţa  a fost prima din familia noastră care a schimbat obiceiul ăsta învechit.
Era pe vremea secetei, când grâul şi porumbul erau cam la fel de preţioase ca aurul, deşi mult mai utile, că de aur puteai face rost în schimbul lor dar invers era mai greu. Cum la noi seceta era în floare (stră)2 bunica Mariţa  a pus piciorul în prag, a dres un plan de afaceri şi s-a pus pe treabă, ce făcea în timpul ăsta distinsul ei consort nu se poate şti, nimeni nu mi-a vorbit vreodată de el nici măcar nu ştiu cum îl chema pe om.
Femeia a cumpărat deci din oraşul apropiat lucruri strălucitoare, aţe şi mărgele, alifii şi pomezi, ace şi piepteni, ce să mai ceva de genul conquistadorilor  deşi arhivele familiei nu reţin ca ea să fi făcut şcoală prea multă. A profitat de faptul că fix prin capătul satului, la 100 de metri de casa ei trecea linia de cale ferată şi a pornit în călătorii de afaceri pe tamponul locomotivei spre satele dinspre Dunăre.
Cum familia a supravieţuit şi încă bine perioadei de secetă, bănuiesc că afacerile au fost profitabile, (stră)2 bunica Mariţa   a rămas însă legendară, un fel de mascotă a Căilor Ferate Române, aşa cum circula ea cu fustele fluturând pe tamponul locomotivei.
Noi ceilalţi, chiar şi în ziua de azi ne uităm un pic chiorâş când trebuie să ne cumpărăm bilet de tren iar eu una mă gândesc la următorul sabat să pun în discuţie ideea întoarecerii la mături, că doar se poartă din nou chestiile tradiţionale şi în fond e un mijloc de transport economic şi ecologic.
Alte poveşti ale altor tampoane pe aici


3 comentarii:

  1. Eu sunt pentru întoarcerea la mături! Votez cu amândouă mâinile, le ridic şi le flutur!

    RăspundețiȘtergere
  2. Maturi sau tampoane de tren si-au facut datoria din plin. Vrajitoarea carevle calareste e cea care le da valoare. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. haaa.... și eu vreau cu mături! logic că și eu, hermioană! :P

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis