luni, 7 iulie 2014

Psiluneli filozofale

Deci în week-end am avut activităţuri de familie cum ar veni, sâmbătă aveam deja programate două pomeni din alea monstruoase cum numai sudul cretin-ortodox poate trânti, adică din alea de faci 3 credite la bancă să sponsorizezi una.  Vineri seara eram chiar fericită, că la pomeni de regulă prestează Madre, ea fiind cea mai sociabilă fiinţă din casă, după Sasha. Mda, la noi câinele e mai sociabil ca oamenii.
Sâmbătă dimineaţa când am ajuns lejer adormită la cafea, am dat de Madre pregătind de zor mâncarea, asta ar fi trebuit să îmi aprindă neşte alarme, că doar sâmbăta e rândul meu, ea redactând în timpul săptămânii feluri complicate ca ouă fierte sau omletă.
M-a lăsat mărinimoasă să iau o gură de cafea, evident nu a aşteptat să şi înghit, înainte să îmi trântească un
-         Vezi că tre’ să te descurci cu pomenile alea, că a murit mătuşă-mea şi io mă duc acolo. Tu să faci rost de coroană între timp şi vii mai încolo să alegi coliva, că noi tot nu mai vedem bine.
Vestea morţii mătuşă-sii mi-a adus instant lacrimi în ochii că m-am înecat cu cafeaua, de fapt e şi mătuşa mea, că juridic fraţii şi surorile bunicilor aşa se numesc, unchiul mare şi mătuşa mare.
Buuun, şi aşa m-am trezit eu la pomeni, aia de 6 luni a fost acceptabilă că nu presupunea prezenţa unui preot, aia de 6 săptămâni a fost mai tragică, participând nu mai puţin de 3 preaînalte patrafire.
Ca să nu îmi ies din mână şi a doua zi al slujba de înmormântare tot de 3 preoţi am avut parte, că poate nu învăţasem suficient treaba aia cu „Fă odihnă, Doamne, sufletului adormitului robului tău”.
Şi cum stam io aşa în biserică, cele 3 ore cât durează efectiv slujba cu fericirile şi toate cele, m-am trezit la o vreme pierdută în spaţiu şi cu mintea zburdând foarte departe de subiect, ca atunci când citesc comentariile lui Rudolph Aspirant.
Dom’le noi suntem o naţie de necrofili, dar aşa cu voluptate necrofili, ne agăţăm de absolut toate treburile moarte, cu disperare.
Ne moare mortul? Nu îi facem omului acolo un rezumat din ăla drăguţ cu Ashes to ashes, nu neneeee, la noi vine tot neamul, ne împodobim cu baticuri cumpărate acum 25 de ani de defuncta, chiar şi ăia care  nu purtăm aşa ceva, ne legăm cu prosoape vesel colorate şi stăm fie soare fie ger ore întregi cu o fanfară cântându-ne trist în urechi. (Tura asta au cantat Mociorita cu trifoi, dar presimt că în curând voi începe să bage trist la goarnă şi asta cu Ia cu tine şi inima, inima mea). Ocazional mai şi leşinăm de durere, mah când mai aveţi idei din astea şi 120 de kile, vedeţi că io am numai 50 , ne pleoştim cu toţii de o băgaţi şi pe Madre la cheltuieli că n-am cum să respir sub un morman de slănină , vreau să zic durere, prăbuşită peste mine.
Ne moare o relaţie, al dracului care o lăsa-o să se stingă natural, aş zice că mai ales femeile păcătuiesc, dar aş fi nedreaptă, am avut parte de multe destăinuri cu mucii curgând în pocalul cu vin, despre cum a plecat ea Sofronica.
Frate, pe bune, bagă o slujbă scurtă sau o incinerare, dacă ţii de o religie mai pasională aşa, pune de o beţie de lumânări şi acceptă domne că s-a terminat, nimic nu durează o veşnicie, pe bune, nici măcar sistemul solar, dacă relaţia a murit nu mai insista cu electroşocuri ( fă-l gelos pe celălalt, şantajează-l sentimental, răsuceşte singura voastră amintire fericită până îi vei face greaţă cu ea).
Şi pentru numele lui Dumnezeu [ Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările tale ( asta obţii când mă ţii două zile în compania preoţilor, mintea mea va debita în cele mai ciudate momente fracturi de slujbă, şi încă eu le aud cu melodie)] nu cânta chestii din astea cu Ia cu tine şi inima, inima mea, că dacă o ascunde în desagi langa izmene nu o să îţi pice bine. Lasă ce e de murit să moară cu graţie, tehnicile astea lacrimogene intră mai degrabă al profanare de cadravre decât la terapie intensivă.


Ate psiluneli pe tema asta prin zonă.

8 comentarii:

  1. Mi-a mers la suflet zicerea ta, credeam ca sunt eu mai ne-dusa la biserica si cinica. Tin sa te anunt ca intentionez sa trec la iudaism sau musulmani, ca am am auzit ca acolo te duce familia la cimitir, gol pusca si te lasa pe mana angajatilor, mai vin doar la inmormantare. Trai neneaca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Io cochetez cu cuturile dacice, tot sunt tone de articole pe tema asta, ce e rau in incinerare?

      Ștergere
    2. Şi eu tot incinerată vreau. Sper să-mi îndeplinească dorinţa copiii, că e spre binele lor. Nu preot, nu slujbă... că incinerarea nu-i în obiceiurile bisericii. Şi nici pomană nu mi-o mai trebui, cum nu-mi trebuie nici acuma!
      Am avut nişte ani în care am desfăşurat atâtea pomeniri, că mi s-a acrit şi de muncă, şi de ăia de aşteaptă să le dai şi să-ţi măsoare credinţa, pardon, avuţia. :))

      Ștergere
    3. si sa se crizeze daca ai dat unuia vreo maslina mai mult decat lor

      Ștergere
  2. nu m-ar fi dus mintea la asa subiect privind poza. dar oricum pentru mine a fost prea criptica pentru a-mi iesi vreun porumbel pe tema ei.
    cat despre cele scrise de tine... se stie. dau cu subsemnatul daca faci vreo petitie la preafericitul sa schimbe regulile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi se pare un consum inutil de energie, mai simplu imi schimb eu religia :P

      Ștergere
  3. Ma tin de mult sa povestesc o faza amuzanta de la inmormantarea tatii. Da, amuzanta, dar am tot amanat-o, ca am zis ca nu se cuvine. Dar cred ca mi-ai dat exact impulsul de care aveam nevoie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu cred ca e nunta fara lacrimi si inmormantare fara ras, indiferent cat te doare

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis