sâmbătă, 12 iulie 2014

Iubesc ploile.....pardon, advertorialele

De ce îmi plac advertorialele? Bine, nu sunt chiar prima alegere a sufletului meu, aş prefera, ca noi toţii, să scriu, pe terasa vilei mele cu vedere spre Roma, cel mai mare roman american, best seller şi câştigător al cel puţin premiului Nobel.
Dar să revenim la oile noastre, îmi plac advertorialele pentru că într-o lume în care am un blog despre importanţa fiecărui leu, ăia câţiva primiţi pentru un advertorial fac bine la moral, plus că îmi susţin ideea că pot câştiga din scris. Dacă mi-aş autopublica operele artistice, marcate de ermetism profund şi metaforizate până în măduvă, că doar nu oi scrie chestii de duzină,  şi nu aş vinde nici una ar fi mai bine?
Îmi plac pentru că sunt cinstite. În faza negocierii mi se spune ce  se aşteaptă de la mine şi ce mi se dă la schimb, nu vreau sunt liberă să plec. De principiu, un advertorial îmi consumă 20 de minute de viaţă, sincer dacă fiecare 20 de minute de muncă ar fi plătite la fel de bine eu aş fi fericită.
Ce mă enervează zilele astea? Concursurile. Concursurile sunt felul inteligent al comercianţilor de a profita de orgoliul bloggerilor. Suntem prea mândri să scriem advertoriale de 3 euro bucata, suntem pre buni pentru a ne lăsa subapreciaţi în halul ăsta.
Dar ne înscriem, cu mine în frunte, că doar nu sunt mai brează, la concursuri cu premii interesante. Dap, 500 de euro pentru un articol sună bine, dar să le luăm în ordinea de pe tricouri.
Ăla nu e preţul ci premiul, pentru banii ăştia vei fi tentat să scrii toate cele 5 articole, să nu se înscire mai mult de 100 de oameni în concurs şi tot ies lejer 500 de postări, la 3 euro bucata, clientul ar trebui să scoată din buzunar 1500 de euro, economie de 1000 pentru el.
Din cei 100 de oameni, unul singur va lua premiul, restul fac muncă voluntară.
Unul din criteriile de bază la jurizare este cât de mulţi vizitatori le trimiţi pe pagină, dacă se poate chiar cumpărători. Amu’ ca să te asiguri că ajung acolo puhoaie de oameni distribui ca nebunul peste tot pe unde poţi Facebook, Twitter, G+, ba încă mai rogi un prieten doi, să distribuie, să dea cu Like, să intre pe link-uri.
Şi aşa cu o sumă destul de  modestă, că premiul de 500 de euro e mare, majoritatea au 100 de euro, îţi asiguri serviciile entuziaste a cel puţin 500 de oameni, că fiecare din bloggerii înscrişi va mai determina 4 oameni să îl ajute.
De aia iubesc eu advertorialele, spre deosebire de concursuri, advertorialul ( mai Caţavencu) îmi va da înapoi scrisoarea pierdută după primul şantaj, concursul ( un fel de Agamiţă Dandanache) o va păstra să mă şantajeze şi la alegerile următoare. De ce să nu-l aleg pe cel mai cinstiti dintre ele?


4 comentarii:

  1. Unde mai pui ca poate [entru un concus te straduiesti mai mult, un advertorial il scrii intr-adevar mai repede. pentru ca nu conteaza decat linkurile, nu se uita nimeni la cum scrii ci la cat scrii si daca ai pus linkurile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie trimite-mi ”operele artistice, marcate de ermetism profund şi metaforizate până în măduvă”.
    Advertorialele mă interesează doar dacă sunt scrise cu adevărat BINE. A, și dacă îmi pasă de ce e dincolo de link, lucru pe care îl aflu doar după ce dau click.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh n-am opere din alea, eu scriu mai vioi asa :)

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis