vineri, 4 iulie 2014

Despre FB cu drac

Şi aşa bine începuse vinerea asta, în primul rând că nu riscam să mă îngraş de la combinaţia fatidică gândită de Vladen: o baclava şi un pahar de vin roşu pentru fiecare gol al Franţei. Bine, omul le posta pe Facebook nu mi le înfingea mie pe gât cu forţa, dar imaginea aia probabil m-ar fi făcut să scotocesc prin cuhniile proprii şi să găsesc echivalentul.
Pentru că deh pozele de pe Facebook îţi fac mintea să fugă într-o direcţie. Slavă Domnlui, francezii, băieţi finuţi care ştiu cum devine treaba cu silueta au refuzat să deie vreun gol, vă daţi seama că victoria Germaniei cu 6 la 5 să zicem ar fi însemnat o lună de dietă în urma baclavalelor.
Şi după ce savurasem io o salată sănătoasă de roşii cu brânză ( nu,  nu o să mor obeză din cauza asta  şi mă doare în bascheţi dacă mai nou s-a descoperit că brânza e nesănătoasă, din ceva tot trebuie să mor şi eu cândva – aici vă căutaţi singuri Who want’s to live forever, că io am alte treburi) arunc un ochi pe Facebook să văd cum pot să îmi distribui mai bine blogurile diavoleşti în care fac reclamă la farfurii şi cărţi.
Numai că nimeresc în plină Valea Plângerii şi deşi merg prin ea fără teamă nu pricep de ce ar trebui să o îndur.
Femeie, pentru că bărbaţii mai rar suferă de poezită nevralgică acută, înţelege că Facebook ăsta e un site de socializare, nu un loc în care să îţi plângi toate durerile vieţii tale reale sau imaginare , atât viaţa cât şi durerile.
Că pentru chagrin d’amour, Dumnezeu a inventat şerveţele, că deh tre’ să îşi plângi amarul şi apoi vinul, că deh trebuie să te hidratezi la loc şi să uiţi de exdobitoculcareţi-amâncatnorocul.
Mai bine ţi-ar fi mâncat degeţele alea cu care ne asaltezi constant cu imagini cu fomei înlăcrămate, pisici suferind de depresie şi citate din morţi celebri despre importanţa iubirii.
Şi să ştii că nici postările celelalte nu sunt mai breze, alea în care precum Lăpuşneanul care multe generaţii a nenorocit la bac, te vei întoarce din morţii vii în care eşti amu’ înregimentată şi vei orbi nărodul (cel care te.a abandonat nu poporul da?) cu strălucirea ta de divă scoborâtă pe pământ.
Amu’ serios că mă duc să caut o ciucalată ( geme de antioxidanţi de la cacao şi antioxidanţii întinereşte şi io nu voiesc să devin babă bătrână), neşte treburi de bun simţ nu se pot pune bre pe Facebook ăsta? Trebuie să ne înşirăm tottimpul chiloţii sufletului aşa la vedere?



3 comentarii:

  1. din păcate unii confundă virtualul cu piaţa publică. aia în care, demult, funcţiona justiţia pietrei-
    deci te scăpă mannschaft de dietă în plină vară! :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh da, oricum in 2 saptamani intru in forta in lubenita, desi eu cred ca francezii m-au salvat ca ei nu au dat gol :P

      Ștergere
  2. Citatele alea sunt atat de rasuflate si inaplicabile in viata de zi cu zi ca te ia cu fiori...Pozele cu pisici nebune imi plac. Si bancurile!

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis