joi, 10 aprilie 2014

My precious

Că nu m-am dat niciodată în vânt după bucureşteni nu e vreun secret, bine e la fel de drept că nici ei nu se strâng pe la colţuri să-mi organizeze fan cluburi şi primiri grandioase cu covor roşu prin Gara de Nord.
Mai rău decât i-am urât în ultimele două săptămâni nu cred însă să îi fi urât. Mai exact de fiecare dată când căutam în disperare prin anunţurile de vânzare întru găsirea viitoarei mele case, când spânzurată de vreo bară a autobuzului manevram cu dificultate prin sistemul site-urilor locale de gen, epuizând bateria telefonului cu numeroase back-uri şi recăutări spectaculoase prin Google, îmi doream să pot căuta şi eu la fel de uşor ca ei un apartament de vânzare saumăcar de închiriat.
Şi de câte ori am vrut să renunţ, să îmi iau jucăriile şi să plec obosită de casele exagerat de scumpe şi vechi şi compartimentate după regulile epocii de aur când probabil se presupunea că suntem filiformi şi vom deveni eterici şi 33 de mp pentru un apartament cu două camere sunt mai mult decât suficienţi.
Dar mă împingeau de la spate informaţiile despre piaţa imobiliară şi mă gândeam că dacă oamenii tot aşteaptă creşteri ale cererii şi ofertei iar creditele în lei s-au apropiat de cele în euro şi piaţa bancară s-a stabilizat preţurile nu or să o ia în jos fix de dragul meu.  
Eram un pic dincolo de mi-ar plăcea să-mi iau o casă, eram în starea de nervi a lui „trebuie să îmi cumpăr casa asta” şi să eventual când o voi găsi să îi mângâi aşa cu degete lungi şi tremurătoare un colţ şi să îi şoptesc „My precious”, bine la cât costă nici măcar nu ar fi vreun semn de nebunie ci de luciditate, e cel mai scump cadou pe care mi l-am făcut vreodată.  

Ei bine în starea asta chiar dacă bucureştenii mi-ar fi fost dragi la începutul poveştii tot i-aş fi urât pentru site-urile lor dedicate, care funcţionează momentan numai pentru capitală, că nu e uşor lucru să te descurci cu androidul mai sensibil ca o mimoză pe site-uri sănătoase neadaptate special la fiţele lui iar timpul pentru navigarea de pe calculatorul mare lipsea cu desăvârşire. Ca să nu vă mai spun cât contează o actualizare rapidă când eşti la vânătoare de case şi la fiecare căutare vezi tot casele alea postate acum trei ore din care jumătate nu vor credit Prima Casă, jumătate depăşesc plafonul şi jumătate sunt inventate de agenţii imobiliare. Da, ştiu sunt trei jumătăţi ceea ce e matematic imposibil dar înţelegeţi voi ideea, nu eram chiar în starea de nervi în care logica să mai aibă vreun sens.

Între timp cred că am rezolvat, e drept mă seacă la nervi că eu dau 750 de euro pe mp şi un bucureştean dă 450 şi tot pe o construcţie nouă şi acum fac planuri măreţe. Dacă site-ul merge numai pentru Bucureşti deocamdată nu e o porblemă, poate la tura următoare se va extinde sau poate îmi voi extinde eu aria de interese şi data viitoare îmi voi cumpăra un flecuşteţ în capitală pentru închiriat, că am auzit că nu se mai poartă să fii musai proprietar pe casa în care stai iar mie tare bine mi-ar sta în calitate de locator.

5 comentarii:

  1. Urăsc eu multe, dar agenţii imobiliari mi-au devenit cei mai puţin dragi. De când au vrut socrii să vândă, să cumpere şi, cred, iar vor dori asta, am întâlnit doar lumea nebunilor în imobiliare. Am nişte poveşti...horror!

    RăspundețiȘtergere
  2. si eu vreau sa vand un apartament in Iasi si cred ca voi fi nevoita sa ajung la mana agentilor imobiliari daca vreau sa ma misc rapid. deja ma streseaza gandul

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. God nu, mai degraba te incurca, le spun clientilor atatea tampenii ca pleaca oamenii inainte sa mai vorbeasca si cu tine, in ideea ca daca proprietarul era normal nu angaja asa ceva . In plus aici au comisioane nesimtite, unii chiar 2% din pret de la fiecare parte

      Ștergere
  3. Ete ca nu m-am gandit sa ti-l vand pe al meu, ca vreau sa ma scap de el.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trist dar asta e, deja m-am indragostit de altul :P

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis