sâmbătă, 12 aprilie 2014

Azi a fost o zi buna

După ce am trecut situaţia prin toate filtrele posibile am ajuns al concluzia că azi a fost o zi bună.
Acum vreo săptămâna citeam un blog respectiv ăsta despre cum s-au dus nişte oameni acasă să găsească numai pereţii şi m-am gândit că sunt puţine şanse să mai recupereze ceva ştiind cum funcţionează treburile, noi facem plângere, dăm declaraţii, poliţia încearcă presupun să soluţioneze treaba şi până la urmă treburile rămân aşa în coadă de balenă care ştiu că nu e peşte dar nah aia mi se pare suficient de mare pentru a arăta dimensiunile nerezolvării.
Bon, azi pe la orele amiezii, ajung io acasă şi o găsesc pe bună-mea în mare criză de nervi că şi anume unde i-am pus neşte bani pe care îi ţinea ea după obiceiul absolut al tuturor femeilor de peste 85 de ani într-o batistă.
Să ne înţelegem ăia erau banii ei de consum, vreo 200 de lei. După ceva muncă de convingere în care femeia îmi arăta demonstrativ nuş ce pernă care nu era la locul ei şi mai ales lipsa batistei de parcă eram naiba în Othelllo mă pocneşte o revelaţie. 
-Mno zic, dar ăia de îi strângeai îi mai ai?
Bunică-mea se uită al mine de parcă n-aş fi pe ale mele.
-         Cine să umble la mine în casă, zice ea deşi era clar că nu spiritele îi mutaseră perna şi cei 200 de lei. Ca să îmi facă hatârul se apucă să dea la o parte mai multe tone de obstacole care duc la o cutie unde mai da jos vreo tonă de hârtii şi descoperim împreună că ăia pe care îi strângea dispăruseră în căutarea celorlalţi 200.
Intru în modulul de gestionare a situaţiei, desfac o sticlă de suc, tratez familia cu extraverale, mă gândesc în treacăt să sun al poliţie dar îmi aduc aminte că nu au reuşit să găsească ei chestii mai puţin de gen cum ar fi scuterul lu văr-miu pe lângă garajul căruia se mai găsea câte o urmă de pantof dar ceva atât de anonim ca banii.
         Şi pe când bună-mea încă mai plânge după banii strânşi vreo 4 ani din pensia ei minusuculă dar e clar că s-a mai liniştit şi-a revenit şi din culoarea aia vişină turbată, iar mama  nu mai tremură îmi dau seama brusc că a fost o zi bună.
         Dap, s-or dus dracului vreo 15000 de lei şi o să mai avem nervi pe tema asta ceva vreme dar ziua a fost bună.
         Am avut noroc că bunică-mea nu a venit din grădină mai repede, că ăla care a fost a avut timp să plece şi nu l-a prins cu mâna în cutie, nu că ar fi venit decis să îi dea în cap dar am văzut oameni omorâţi pentru mai puţini bani.
         Am avut noroc că s-au prins de eveniment când am venit eu acasă şi nu au avut timp să îşi crească amândouă tensiunea până la limite de pericol, că am putut să sar cu medicamentele înainte să ajungem la vreun spital cu vreo sănătate terminată mai rău decât ar putea banii ăia să repare vreodată.
         Am avut noroc că de 3 ani mă străduiesc să fiu zen şi în vreo 45 de secunde eu mi-am revenit, că mi-am adus aminte că ăia sunt numai bani şi că pe bani îi pot reface, că eu şi ai mei suntem mult mai importanţi.
         Da, am avut nervi şi da, o să fie un pic mai greuţ cu nişte chestii dar la finalul zilei toată familia este vie şi sănătoasă şi puteam să fim altfel. Aşa că azi a fost o zi bună şi nu-mi vine să cred cât am crescut eu în ultimul timp să pot privi toată treaba asta aşa.


9 comentarii:

  1. Sa va dea Dumnezeu sanatate. Ca banii se fac si daca nu "te agati" de ei vei rezolva lucrurile cu ajutor de unde nu te astepti. De regula cand pierzi ceva e pentru a face loc la ceva mai bun in viata ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa am zis si eu acum is curioaa sa vad ce vine mai bun :)

      Ștergere
  2. ce urecheală ați merita! bani la ciorap și în batiste!!!
    sănătate să fie, că restul vin ele....

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea, te inteleg al naibii de bine, ieri am aflat ca al meu s-ar putea sa ramana fara job. si eu in loc sa plang, cum ma tenta in primul moment, am decis ca el ramane fara job, dar eu nu raman fara el si asta e tot ce conteaza pana la urma.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La tine nici nu am avut curaj sa comentez, Danuta, ca pareai tare suparata. Ma batea gandul sa te incurajez putin, sa iti povestesc ca Mihai al meu tot nu are munca, desi a trecut atata timp, ca banii imi sunt blocati la paypal si ca vom face Pastele cu 10 bonuri de masa...

      Ștergere
  4. Fata, tu vorbesti serios??? Ca pe mine m-a luat ameteala si tremuratul doar citind si incercand sa imi imaginez cum ar fi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mah eu sunt o norocoasa, desi nu-s vreo religioasa Universul are mereu grija de mine si cad mereu in picioare, nu incerca sa iti imaginezi, o sa ma intorc curand la lectiile despre legea atractiei, imagineaza/ti numai binele intotdeauna, indeiferent cat de rau ar fi prezentul :)

      Ștergere
  5. Mmmm... nici nu există cuvinte de consolare. Nu este un capăt de lume ce s-a întâmplat, dar nici un lucru care să te lase nepăsător. Ce să zic? Să fiți sănătoși. Până la urmă asta contează.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eşti de admirat, Mihaela! Că ai putere, că poţi gestiona astfel de momente, că poţi vedea partea plină. Îmi pare tare rău de cele întâmplate. De asta mă feresc eu să am ceva de valoare în casă, dar am văzut situaţii când respectivii nu i-au crezut pe nişte prieteni că nu au nimic tentant în casă şi i-au stâlcit în bătaie.Sănătate vă doresc.Mi-aduci aminte de nişte situaţii avute cu bunicii mei, de la care, de supărare, i s-a şi tras mămăiţei mele...sfârşitul. Offff....

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis