luni, 3 martie 2014

Oboseala

Am obosit.
Îmi trăiesc viaţa de mai bine de 30 de ani între oameni care ştiu mai bine decât mine ce ar trebui să fac, să spun sau să simt. Indiferent ce aş face cineva va descoperi că exista o cale mai bună, mai rapidă, mai eficientă, mai puţin costisitoare de a obţine rezultatul cu pricina.
Indiferent pe cine aş iubi cineva va descoperi că există alt om cu care m-aş potrivi mai bine, pe care nu m-aş irosi, care ar fi taman bun şi numai potrivit.
Indiferent cum aş alege să trăiesc cineva va descoperi că nu am ales cum trebuie. Dacă sunt singură ar trebui să fiu într-o relaţie, eventual şi cu copii, dacă sunt într-o relaţie era mult mai bine să fiu liberă şi independentă, dacă am un copil era mai potrivit să am doi, dacă am doi probabil sunt inconştientă, trebuia să am numai unul.
Lucrez de 12 ani şi indiferent cum am decis să rezolv o problemă cineva avea o soluţie mai potrivită, nu contează că şi calea mea a dus la câştig, esenţial e că exista o soluţie mai graţioasă, mai strălucitoare, mai adecvată, pe care ei o văd şi pe care eu nu am văzut-o sau am ocolit-o.
Am un blog de aproape 2 ani,  indiferent ce am scris pe el nu a fost bine. Dacă am scris advertoriale, trebuia să mă dedic artei pure, dacă am scris bucăţi literare în joacă trebuia să aleg protestul, dacă am vorbit despre iubire trebuia să vorbesc despre ură, buna dispoziţie nu vinde, nu convinge, nu atrage.
De ce dracu ai citi blogul unui om fericit? De unde să ţi se mai nască şi ţie un sentiment de superioritate dacă blogărul pe care îl citeşti nu îşi expune neputinţa şi amarul împotriva a ceva zilnic, aşa ca să vezi tu cititorul ce viaţă bună ai şi cât de deştept eşti în comparaţie.
De multă vreme fac multe lucruri aşa cum ştiu şi aşa cum vreau eu şi între timp am obosit, nu să merg pe drumul meu, ci să mai ascult părerea altora.
Hai să vă zic o chestie ultrasecretă, ceva ce numai în teoria conspiraţiilor mai poţi afla. Fiecare dintre noi a primit o viaţă, una singură, să şi-o trăiască sau să şi-o rateze cum găseşte de cuviinţă.
Voi alegeţi în viaţa voastră, eu în a mea şi data viitoare când vă trece prin cap să cautaţi a doua şansă încercând să mă faceţi pe mine să trăiesc alegerile voastre încercaţi să vă aduceţi aminte singuri ce inel mişto am eu pe inelar şi închipuiţi-vă că vi-l arăt cu dedicaţie în semn de mulţumire. 

2 comentarii:

  1. Oriunde ne-am ascunde, de cei care descopera cum trebuie sa ne traim viata tot nu scapam, asa ca eu am ales sa nu le acord nici macar o secunda din viata mea, indiferent ca imi sunt prieteni, rude, vecini sau straini. Mult imi place finalul! :)

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis