duminică, 23 februarie 2014

O dragoste?

În viaţa mea nu există coincidenţe, or exista în ale altora dar la mine este exclus. Înainte de a se fi inventat Coelho ca guru spiritual, inainte să fi descoperit citatele uneori inteligente ale lui Paler, înainte să fi căzut Rhoda Byrne în butoriul cu melancolie din care a scos-o Secretul eu am ştiut că sincronicităţile sunt modul în care Dumnezeu sau Universul, că nu ţin în mod deosebit la vreuna din denumiri, ne vorbesc.
De câte ori ajung să îmi pun la îndoială alegerile sincronicităţile îmi bat la uşă, am viaţa semănată cu ele ca nişte indicatoare de circulaţie intuitu personae ( da, ştiu mă dau mare cu latina mea) apărute în răspântiile în care nu ştiam ce drum să apuc pentru toate par la fel de bune sau la fel de rele.
Uneori timide ca o şoaptă, alteori bătaie furioasă cu pumnul în masa pe care îmi joc la zaruri viaţa, dar mereu acolo, atunci când toate gândurile mele tac neştiind ce să mai spună Universul vorbeşte.
De ceva vreme mă întrebam dacă e o idee bună constanţa mea într-o anumită direcţie, dacă nu ar trebui să explorez şi alte opţiuni, dacă nu cumva din pură încăpăţânare îmi neg alternative fericite de viaţă şi mă agăţ de una mai puţin însorită.
Am sucit şi răsucit ideea, am sucit şi răsucit candidaţii şi nu m-am putut decide să îmi schimb drumul, aşa că am făcut ce fac întotdeauna am ridicat din umeri şi am aşteptat să apară săgeata de direcţie din viaţa mea.
Ieri la interval de doua ore intre ele, poate nici atât, televizorul pe care îl folosesc drept zgomot de fundal mi-a adus în cale repetat aceeaşi întrebare. Da, uneori vad in filme cu totul altceva decât a avut în minte regizorul. Două filme diferite, fiecare cu povestea lui mi-au vorbit despre sfârşitul lumii, despre ultima zi, despre cea pe care trebuie să o trăieşti pentru a fi fericit nu pentru a clădi un viitor.
Şi dincolo de toate dilemele mele, născute mai degrabă din teama de a ieşi din zona de confort,mi-am dat seama că aş alege să fac acelaşi lucru, fără să ezit. Iubesc mulţi oameni şi la nivelul convenţiilor sociale aş declara că nu pot alege pe care dintre ei îl iubesc mai mult, m-aş ascunde în spatele motivărilor inteligente cu „sunt tipuri diferite de iubire”  şi nici măcar nu aş minţi, aşa e, dar dacă aş putea să aleg unul singur nu mai am nici o îndoială care ar fi acela.
Am văzut ieri două filme despre sfârşitul lumii şi am ales din sincronicitatea asta mesajul pentru mine, mi s-a dezvăluit calea mea, poate nu cea mai fericită dintre ele, dar în mod clar cea pe care trebuie să merg, pentru că sunt alegeri pe care nu le poţi face decât cu inima.
Din doua filme apocaliptice eu am primit un mesaj de dragoste si am inteles ca ea poate fi numai una, că nu are plural, că nu poate primi niciodata articol nehotărât, că nu poate fi anonimă intre altele şi să se poate însoţi cu „o” numai ca lună prefăcută într-o dragostemare de un vrăjitor al cuvintelor.

Tu cu cine ţi-ai petrece sfârşitul lumii? 

9 comentarii:

  1. Imi place enorm acest fel de a gandi! Stii, exista gandul divin si gandul ispita! El, gandul ispita, nu va fi niciodata al tau daca gandul cel bun te domina si stie sa se cuibareasca in inima!
    Sfarsitul lumii? Unora le este greu sa si-l imagineze insa e bine de facut uneori exercitiul... macar asa, pentru verificare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de cand fac exercitiul asta traiesc mai mult, mai complet,mai ......nu cred ca gasesc cuvantul potrivit :)

      Ștergere
  2. Mi-ai adus în minte un vers al unui poet dispărut mult prea devreme, o idee din acelea despre care mă întreb de ce n-am pus-o eu în cuvinte, atât mi-e de adevărată!
    "Nechemată vine secunda de geniu la micul dejun" (Aurel Dumitraşcu)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Avea dreptate si ai si tu, unele lucruri sunt atat de evidente incat te intrebi de ce a fost nevoie sa ti la arate altcineva :)

      Ștergere
  3. Am fost aproape pe aceeași lungime de undă: dragostea legată de sfârșit și de ultima zi. Totuși, grea întrebarea ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inseamna ca eu stau bine, mi s-a parut usor sa raspund

      Ștergere
  4. Eu... nu știu dacă sfârșitul lumii mă acceptă! :-D

    RăspundețiȘtergere
  5. Eiiii, sfarsitul unei parti din lume. Eu o sa fiu in aia care va supravietui, incapatanata ca o gripa rebela. Sunt legata de multi oameni in acest moment, dar n-as suporta sa-i vad chinuindu-se intr-o apocalipsa.

    RăspundețiȘtergere
  6. aici semanam foarte mult. nici eu nu sunt capabil sa iau o decizie de acest gen... trasi la xerox parca...

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis