luni, 3 februarie 2014

Ma gandeam azi

Şi veneam eu azi acasă, cu autobuzul, că eu cu ăla merg fiind în primul rând mare ecologistă, în al doilea rând incapabilă că conduc o maşină şi în al treilea rând în program de economisire pentru achiziţionarea unei coşmelii, mă rog la vreo 40000 de euro nu îi poţi zice chiar aşa dar ideea de bază e aceeaşi.
Şi cum stam eu în staţie aşteptând autobuzul, am început să mă gândesc, ăsta fiind vorba lui Poirot un obicei de-al meu, în primul rând m-am gândit că la anul nu o să mai stau în staţie, ah aşa că suntem oraş de provincie la noi măcar s-a ridicat zăpada din staţie, că în timpul cât aş aştepta autobuzul aş ajunge acasă pe jos.
În al doilea rând am observat o pereche de fete vesele, fără vreun substrat, aşa erau ele vesele, liceene cred şi  prietene sau măcar vecine că se duceau acasă împreună cu acelaşi autobuz de exterior, acelaşi al lor  nu acelaşi cu mine.
La un moment dat în cursul naraţiunii cineva s-a milostivit de ele să le spună că autobuzul pentru comuna lor nu mai pleacă de acolo ci din altă staţie, aşa că ar face bine să traverseze şi să verifice dacă nu era cumva tocmai autobuzul verde fistic oprit pe cealaltă parte a străzii.
Au traversat amândouă, au străbătut staţia în care se aflau au ajuns la marginea străzii, nu s-au obosit să ajungă la trecerea de pietoni şi au privit aşe la şirul de maşini care tot curgea prin faţa lor. Mă rog prima dintre ele a făcut asta că era mai înaltă, cam 1,70 m şi mergea mai rapid.
Cei 1,70 m erau asezonaţi cu maxim 50 de kilograme, puse frumos, cu picioare lungi, plete blonde în vânt şi talie de viespe. Miracolul s-a întâmplat, un şofer a oprit blocând senin 10 maşini în spate şi i-a fluturat domnişoarei o mână în semn de traversează, te păzesc eu.
Cam pe atunci a ajuns şi a doua la marginea străzii, asta avea mai puţin aer de zână elfă, aş fi zis că e mai degrabă pitic din Moria, îndesată, scundă şi cu părul negru şi ţepos. A aplicat aceeaşi formulă, a privit la şirul de maşini şi şi-a fluturat genele numai că în loc să oprească vreo doi au şi claxonat-o că stă prea aproape de marginea străzii şi le tulbură probabil feng shui-ul.
Când nu au mai trecut maşini nici nu a mai fost cazul să traverseze se întorcea blonda, că ăla nu fusese autobuzul care le trebuia.
Între timp a venit şi autobuzul meu, fetele au întrebat dacă ştie ceva de al lor, mă rog rog aia frumuşică, şoferul i-a răspuns mesmerizat şi eu am rămas aşa întrebându-mă, dincolo de declaraţiile noastre curajoase conform cărora toţi promovăm că suntem valoroşi, cât ne împinge de fapt aspectul fizic din spate sau cât ne trage înapoi?

Serios cine nu e dispus să fie mai indulgent când are în faţă un zâmbet de reclamă decât în faţa cuiva cu strabism ?

4 comentarii:

  1. Eu cred că nu aceleași erau datele textului și ale contextului, dacă în loc de bărbați, mașinile erau conduse de femei. Ele ori sunt miloase, ori invidioase. Bine că nu au fost. Femeile totdeauna...dau peste bărbați, indiferent dacă e șui sau feng-șhui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eh in exemplul dat poate era altfel, dar si femeile au o tendinta de a-i favoriza pe frumosi
      PS cu cenusa de rigoare in cap inclusiv subsemnata pacatuieste in sensul asta :)

      Ștergere
  2. Eu sunt indulgenta si foarte amabila la vederea unui zambet. Nu trebuie sa am in fata o frumusete de podium, daca se uita in câș si zambeste, m-a cucerit. Ba imi mai e si mila si ma dau peste cap sa-i rezolv problema :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Mama mea ti-ar fi raspuns ca pe lume exista trei feluri de oameni: oameni buni, oameni rai si soferi. Mereu ii baga intr-o categorie aparte si nu era tocmai de bine treaba asta. :)))
    Dar da, orice am spune, intotdeauna ne vom lasa atrasi de frumos, uneori fara sa constientizam ca o facem.

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis