duminică, 16 februarie 2014

Falsidrama lui februarie

Vând două mine de pix ca să nu le mai am în casă, să nu îmi mai aducă aminte de toate cuvintele pe care nu le-am  pus frumos pe hârtia scrisorilor.
Şi vând şi hârtia de scris, oricum văd că nu o mai folosesc. Şi e păcat. Era hârtie bună, cu fila uşor palidă şi un parfum de violetă ascuns în ţesătură.
Şi dacă tot organizez vânzarea asta vând şi o legătură de sentimente. Mie mi-e prea greu să le folosesc, mi-e teamă să îmi picur sufletul în cuvinte, nu vreau să îl trimit în lume aşa într-un plic, să nu pot fi acolo, de faţă, să mi-l recuperez din ghemotoacele de scrisori aruncate la coşul de gunoi cu  un zâmbet lejer ironic.
O să fac o licitaţie, cine vrea să participe trebuie neapărat să aibă în dotare o inima strânsă ghem de frică. Nu pentru că îmi plac deprimaţii, ci pentru că nu aş putea să dau ideile astea decât cuiva care a stat de vorbă cu inima lui în ultima vreme.
Ştiu, toţi suntem sinceri cu noi înşine şi ca să nu minţim nici restul lumii, mai bine nu ne întrebăm nimic şi acceptăm senini gogoşile pe care nu le pregăteşte creierul. El e marele nostru protector,  ne apără de inima sabotoare.
Aşa că decât să stau în dubiu mai bine vând, am şi nişte declaraţii de dragoste pe undeva printr-un sertar, nu sunt frumoase, sunt o aglomeraţie de bătăi de inimă şi atât, dacă le asculţi numai cu urechile s-ar putea chiar să îţi pară urâte dar îşi merită preţul.
Că tot vorbeam de preţ, vând toate astea pe un sfert de vis, nici nu îmi trebuie unul întreg, încă mai am resurse să îl completez, am nevoie numai aşa de o linguriţă de vis  ca la maiaua de pâine, cu frământatul şi dospitul mă descurc eu după aia.
Ia uite, s-a ridicat ceaţa de afară şi mi-au năvălit nişte raze de soare în cameră. Ştiţi ce? Nu mai vând nimic, mai bine văd cum fac să scot odată din mine nesuferitul ăla de „Te iubesc” cu care mă înec de 25 de ori pe zi.
Dap, asta am să fac şi o să ies din falsidrama asta de februarie. Care vinzi o măsură de curaj?




27 de comentarii:

  1. nu vand curaj, dar ofer pentru stiu ca el lucreaza in cine-l cere si apoi il da mai departe cui are nevoie! :) curaj, deci! :) seara buna si de cu zori, alta saptamana spornica unde implicarea si rezultatele sa fie-ntr-o masura echitabila impartite! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si mai bine, finalul de februarie vine cu curaj cadou :)

      Ștergere
  2. Dacă știam că se câștigă bine, le vindeam și eu. Dar le-am dat foc...

    RăspundețiȘtergere
  3. Are ceva din cel cu povestea pandorei. Ai zis tu că reevaluezi sensurile. Curaj nu am nici pentru mine. Eu sunt doamna "fugă". Cum nu mă mai simt comod ...fug şi nu mai vând, prind, strâng, răsfoiesc...nimic. Doar că, repetând în scris asta, ajung să mă scutur şi de aceste falsidrame. Mihaela, scrii minunat! E al cincilea articol citit azi la tine şi dacă nu aş fi atât de împrăştiată...te-aş citi ca pe o carte, mai ales că oferi zâmbete. Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc si eu am inceput sa scriu cand mi-am dat seama ca fugind nu rezolv nimic, initial doar m-a oprit, acum chiar se intampla sa ma si lupt :)

      Ștergere
  4. Si eu care ma pregateam sa cumpar ... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. ştii prea bine că măsura aceea de curaj e tot la tine. :) undeva ascunsă la vedere, printre cuvintele care curg. cuvinte, nu vorbe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dap am toate raspunsurile, uneori nu gasesc intrebarile corespunzatoare dar in rest ma descurc :)

      Ștergere
  6. Tu nu ai nevoie de curaj, Mihaela! Esti o femeie puternica, ce stie bine ce vrea si stie cum sa isi ia ceea ce merita. Asa ca lasa si aceasta falsidrama deoparte, pana nu se termina februarie. :-P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hi hi sunt cunoscuta si recunoscuta drept scorpie, dar ma mai alint si eu :)

      Ștergere
  7. :)))) Nu vand! Il tin pentru mine-curajul...dar dau spre adoptie o bucatica din el. Te bagi?

    RăspundețiȘtergere
  8. Hai, ma incumet sa-ti dau eu ceva curaj! Nu l-am avut de la inceput, nu l-am mostenit. L-am strans cu pic, cu pic, si acum ma simt capabila sa dau si altora!
    Hai, ce zici? Vii la o gura de ... curaj pt a recunoaste ca viata e frumoasa?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vin ca nu strica niciodata ceva curaj in plus :)

      Ștergere
  9. :)) Ha, ha...si, care-i pretul de pornire al licitatiri, ma rog!!??
    Sa ai o seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un sfert de vis, nimeni nu mai citeste caietele de sarcini in ziua de azi :P

      Ștergere
  10. Asta cu licitatia e inspiarat de pe Discovery , aia au un show fain cu si despre licitatii..
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De fapt e inspirat de Vienela cu cele doua mine de pix http://vienela.ro/vand-doua-mine-de-pix/

      Ștergere
  11. Mai bine nu le mai vinde. Păstrează-le! deja ai strâns curaj cât să le porți cu tine, dar dacă îți mai lipsește să știi că și eu îți pot da un picuț :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Le pastrez mai ales ca am gasit curaj la oferta :)

      Ștergere
  12. Curaj ţinut în palma cu degetele stânse până la durere,
    căuş întins oricui îl caută, oricui îl vrea, oricui îl cere
    ca cel mai simplu leac, dar şi cel mai de preţ,
    ce vindecă nu viaţa, ci scoate din îngheţ
    cugetul, inima şi taie adânc din rădăcină
    atâtea legături ce dor şi-ncearcă să te ţină,
    de-ar fi uşor de dat, uşor de însuşit
    ar fi mult mai frumos în lume de trăit...
    Dar nu-i decât un chip: să îl găsim în noi,
    să-l învăţăm deplin, să-l creştem din nevoi...

    RăspundețiȘtergere
  13. Când îl găseşti pe cel ce vinde o măsură de curaj, rogu-te anunţă-mă şi pe mine că aş cumpăra şi eu, cu toată economia cu care lupt zi cu zi, în fiecare secundă.
    Dar dacă mai vrei o măsură de vis, aici mi-s specialistă şi io, şi te-oi ajuta când te vei inpotmoli!
    Super text, mi-a plăcut foarte.....foarte

    RăspundețiȘtergere
  14. Ai zis bine ca inima-i sabotoare...dar ce faci atunci cand al tau creier intra in asentiment cu inima, si te saboteaza si el, si totul devine o tortura??
    Ce faci cand sentimentele odata minunate devin chinul dau continuu?

    RăspundețiȘtergere
  15. Transezi: ori tii cu inima ori tii cu creierul, nu poti avea doi stapani:)

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis