vineri, 7 februarie 2014

Duzina de cuvinte cu stele

O cunoscuse in Franţa, la cursurile de bucătăreala cu multe stele Michelin, la cursurile spre care plecase convins că or să îi schimbe viaţa şi Doamne, câtă dreptate avusese.
Primele zile fuseseră minunate, Bucătăria era una şi Julien era profetul ei, dacă i-ar fi spus să îşi ţină degetele în foc, l-ar fi ascultat fără să protesteze, ba chiar fără să se gândească dacă e bine sau e rău pentru că aşa spusese el.
Şi dimineaţa aceea de iunie începuse bine, erau în mijlocul trucurilor de fezandat când uşa se deschisese larg şi prin cameră parcă trecuse o descărcare electrică. Mâinile înţepeniseră, ochii se ridicaseră sincron spre uşă, glasul lui Julien amuţise şi atunci intrase în cameră Maia.
Dacă vreo femeie meritase vreodată  numele ăsta ea era, poate chiar cu mii de ani în urmă fusese inventat special pentru a o descrie. Era micuţă, delicată ca ploaia cireşilor japonezi şi totuşi regală. Mergea fără îndoială dar corpul părea să i se unduiască într-un dans, într-o plutire fără legătură cu pământul în care ei se simţeau brusc înrădăcinaţi.
Umerii îi erau acoperiţi cu un poş pe mătasea căruia înfloreau grădini exotice, iar mâinile în mişcarea lor domoală le făceau să îsi scuture miresmele peste bucătăria cu cărnuri ducându-i dincolo de curcubeu. Şi din ziua aceea el acolo şi rămăsese.
În marea de nordice din viaţa lui, pielea ei de creolă era ceva nou, se aşteptase de-a lungul verii să o vadă înnegrindu-se sub soarele în care se scălda din abundenţă dar ea se carameliza în soare şi numai văzând-o simţea pe limbă dulcele prăjiturilor din copilărie pe care mai târziu fusese incapabil să le reproducă.
Îl cucerise fără vreun efort, uneori se întreba dacă fusese simpla ei apariţie în sală sau plimbarea leneşă a degetelor cu unghii roşii peste stratul lucios de baiţ al mesei din faţa lui. Dar cu siguranţă fusese al ei înainte chiar de a-i fi auzit cuvintele care lunecau în jur ca un un cântec de sirenă, glasate cu toată senzualitatea lumii.
Fusese legat cu cuvinte simple căci Maia nu era vreo femeie a jocurilor de idei, cuvinte de zi cu zi care îi porniseră o frământare interioară ce îl stăpânise ani întregi, care îi făcuseră sângele să fiarbă înăbuşit şi îl împinseseră să lipsească la cursul următor în care ar fi trebuit să înveţe să vrăjească un antricot.
De fapt lipsise la mai toate cursurile, pe Maia o putea avea doar în lipsa lui Julien, deci nu putea fi şi la cursurile cu el şi în patul ei. Învăţase totuşi să facă un turnedo excepţional in bucataria ei, pe care apoi nu îl mai gătise niciodată pentru că nu se putuse opri să se gândească tot timpul că femeia aia îi învelea inima în ghimpi cu aceeaşi relaxare cu care învelea muşchiul în slănină, profesional şi fără vreo implicare.

Privind în urmă însă nu se putea plânge, fusese o trampă extraordinară în care el plătise cu tinereţe iar ea îi dăduse toate artificiile seducţiei. Da, poate că ar fi fost un bucătar excepţional şi viaţa ar fi fost frumoasă dar se îndoia că s-ar fi putut compara vreodată cu cea de Casanova care urmase după Maia.
Alte duzini se gasesc la Psi 

20 de comentarii:

  1. M-am comportat precum o pisicuta curioasa... Am venit intr-o viteza si am descoperit ca visurile noastre chiar seamana pe alocuri... :) Si asta fara ca eu sa fi avut vreo gura de vin in casa... Pentru saptamana viitoare sa trimiti si la Ploiesti un pahar... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pe cuvant de cercetas, ca n-am apucat sa fiu :P

      Ștergere
  2. Încă un Julien cu J mare! Pe cuvânt de mi-ar fi trecut prin minte vreodată. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am crezut ca vrei numai Sorel, io am suferit ca 2 martiri ca nu am avut Maya cu y

      Ștergere
  3. Când am citit povestea ta mi-am amintit de um film pe care l-am văzut de curând... desigur că memoria nu mă ajută să îi rețin și numele. Dar și cei doi tot la un curs de gătit s-au întâlnit. În filme gătitul e chiar amuzant :)) acasă nu chiar

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde cu cine gatesti acasa IVM (iubirea vietii mele) mi-a gatit niste oua aproape crude, nu cred sa fi mancat ceva mai bun, ever. Si io sunt gourmet nu gourmand :P

      Ștergere
  4. M-ai cucerit de la primele rânduri. Îmi imaginez multe, mai ales că am în minte ceva poveşti de alcov cu iubiri ascunse dar dătătoare de puteri magice. Perfectă povestea ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e ciudat nu? iubirile ascunse par intotdeauna mai sclipitoare decat celelalte si totusi nu sunt mai bune

      Ștergere
  5. Povestea ta e dovada ca la barbati,iubirea nu trece neaparat prin stomac, ba chiar ar putea uita de chemarile lor instinctuale daca obiectul iubirii ar fi suficient de fascinant. Si eu mi-aduc aminte de o comedioara cu doi bucatari si un concurs. Dragute povestile acestea cu mancare si iubire!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestile cu mancare si iubire ne cuceresc pentru ca trateaza doua aspecte vitale :)

      Ștergere
  6. eu ştiu că te întrebasem aseară (unde-o fi comentariul acela!) că este mai bine să fii casanova decât bucătar, nu? procesul de ardere se transferă celeilalte părţi! :)
    nu promit, dar poate anacondeiez postarea-ţi! dacă îngădui şi îmi ies mie planurile zilei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti sa o incondeiezi cum vrei tu (anacondeierile nu le-am prea priceput eu teoretic dar la vara am vacanta si ma ocup)
      Si da, mult mai bine sa fi casanova, ma indoiesc ca avea mult de gatit la stridiile alea, presupunand ca le gatea el

      Ștergere
    2. Ba eu prefer sa intalnesc un bucatar decat un casanova

      Ștergere
    3. E clar mai bine sa ai un bucatar, dar nu pot garanta ca ei nu prefera sa fie Casanova:P

      Ștergere
  7. Toarte frumos! Ce admosfera ai creeat!

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu citesc duzina apoi încep să mă joc cu mouse-ul și mă gândesc „Îndulcesc situația și eu puțin!”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. oh da si eu ma trezesc jucandu-ma cu mouse-ul pe aici :)

      Ștergere
  9. Multe iubiri se frăgezesc în bucătărie. Fie ele ascunse sau nu...

    RăspundețiȘtergere
  10. Povestea e frumoasă și probabil că ar fi curs mai lin și mai firesc dacă (spun din nou ceea ce am mai spus și pe alte bloguri) cuvintele ar fi fost mai prietenoase.

    RăspundețiȘtergere

Da-ti cu parerea ca e gratis