duminică, 2 februarie 2014

Crema manastireasca

Amu’ ştiu că dacă pentru toate reţetele aş aştepta să apară întâi o poveste de suflet aş rămâne nemâmcată, deşi poate silueta mea ar fi recunoscătoare. Există însă reţete care au poveşti şi asta e una din ele.
Aşa cum v-am tot zis anul ăsta cu regrete profunde voi sacrifica fondul de vacanţă pe coclaurile lumii pentru taxe, impozite şi rate. Bine, asta exceptând situaţia în care cartea mea pentru copii îl va bate pe Harry Potter şi atunci nu cred că apuc vreo zi în ţară.
Tot brodând pe margine ideilor astea mi-am adus aminte de vacanţele trecute şi de o cremă pe care am botezat-o mânăstirească pentru simplul motiv că am mâncat-o din bucătăria unor călugăriţe.
Eram care va sa zică la Roma şi ploua în luma lui mai, apa se inflitrase parşivă prin încălţările noastre de vară şi era cam frig pentru admirarea peisajelor aşa că am profitat şi noi de invitaţia la masă a unui amic local ( nu al meu recunosc dar când am ratat eu vreo ocazie de a spune tu amigo es mi amigo?)
După masa, care bănui că a fost delicioasa şi din care nu am putut mânca fiind vorba de un biet mieluşel la cuptor, au venit prăjiturile, era prin peisaj şi o ruladă parcă dar vedete au fost nişte foi lica umplute cu o cremă misterioasă.
Reţeta nu am putut să o cer de la creatoare că mânăstirea era cam departe şi se intra greu dar gustul mi-a rămas în minte şi imediat ce m-am întors acasă au început neşte căutări de ziceai că îmi scriu opera magna.
Acum bănui că de fapt o fost dulce de leche, adecă un fel de dulceaţă de lapte, care se obţine prin fierberea încăpăţânată a laptelui cu zahăr vreo 3 ore. Nu am avut încă răbdarea s-o încerc în schimb eu m-am ales cu ceva gen bombă calorică dar igxtrem de gustoasă.
Ce ne trebuie? Juma de kil de zahăr şi un pachet de unt.
Se topeşte zahărul şi când e gata topit se trânteşte în el pachetul de unt, Atenţie la mânuţe, scoate un abur încins treaba asta de leşini şi trebuie să mesteci entuziast să se topească untul.
Amu’ ai două variante, dacă al răcirea minunii vrei un fel de caramele las-o aşa, dacă vrei o cremă pe vremea când s-a răcit acceptabil pune în ea un ou şi amestecă-l bine sau o lingură de smântână. Ca rezultat o să fie ceva moale, cremos în care să nu ţi se înfigă dinţii.
O dată mi s-a întâmplat ca untul şi zahărul să nu se înţeleagă bine, nuş de ce arăta al naibii de ciudat, dar am pus oala la loc pe foc, am mai mestecat vreo 4 minute şi lucruile s-au rezolvat.

E delicioasă dar o recomand aşa o dată pe an.

5 comentarii:

  1. O glazura excelenta pentru multe feluri de blat

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe care eu trebuie sa o consum cu moderatie ca nu are simtul orientarii si se depune pe unde nu am nevoie de cm in plus :P

      Ștergere
  2. Arată delicios, dar vreau să știu, asta în eventualitatea unei posibile încercări, ce înseamnă că se topește zahărul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Il pui intr-o cratita si il lasi pe foc sa se transforme in caramel, adica devine asa lichid si auriu si miroase de ai sari in el, de preferat un vas cu baza larga sa eviti amestecatul, dar eu nu am asa ca am amestecat in el sa se topeasca bine si tot a fost ok

      Ștergere

Da-ti cu parerea ca e gratis