joi, 30 ianuarie 2014

Un pas

E frig, a nins vreo 4 zile şi acum urmează gerul corespunzător şi cele 2 zile în care nu am fost la lucru m-au scos din ritm. Mi-e frig să ies din casă, m-am obişnuit aşa la căldurică şi asta mă face să mă gândesc în vreo două direcţii.
În primul rând mă face să mă gândesc la obiceiuri. Îmi place mult citatul ăla care nu am putut determina al cui este “Fii atent la gandurile tale, Pentru ca ele vor fi cuvinte, Fii atent la vorbele tale, Pentru ca ele vor fi fapte, Fii atent la faptele tale, Pentru ca ele vor fi obiceiuri, Fii atent la obiceiurile tale, Pentru ca ele vor fi caracterul tau, Fii atent la caracterul tau, Pentu ca el va fi destinul tau.” 
Obiceiul de a mă trezi dimineaţa când sună ceasul  mi l-am dobândit cu greu, în ani de practică, pentru că nu am fost niciodată o persoană matinală, indiferent cât de devreme merg la culcare tot aş dormi până pe la 9 dimineaţa.
Obiceiul de a da un bobârnac ceasului şi mă întoarce la somn în căldura plapumei l-am dobândit în 5 secunde.
Trebuie să fii foarte atent chiar şi atunci când ai apucat pe un drum bun să nu îl rătăceşti, nu contează care este drumul ăla: trezit devreme, mâncat sănătos, mişcare zilnică. E aşa uşor să faci un pas greşit şi apoi încă unul va urma singur.
Există însă şi un revers la medaliei, prima alegere a zilei, dacă pe aia o faci cum trebuie sunt şanse ca restul zilei sa se desfăşoare de minune.
Marţi m-am trezit când trebuie chiar dacă nu am plecat din casă, m-am trezit şi m-am dat jos din pat, mi-am băut cafeaua şi nu am mai negociat cu mine 5 minute de somn. Marţi a fost o zi excelentă în care până la prânz scrisesem 3 bloguri şi aproape terminasem o mânecă de tricotat. Marţi mi-a fost uşor să fac tot ce am avut de făcut pentru că nu am evitat prima decizie, m-am trezit când am stabilit să o fac.
Şi acum încă se întâmplă să intru în panică atunci când fac un plan pe o perioadă îndelungată de timp şi apoi îmi aduc aminte că nu trebuie să fac vreun efot herculean, trebuie să iau o singură decizie, să fac un singur pas in direcţia în care vreau să merg.
Nu facem totul dintr-o dată şi poate e mai bine aşa, la cat de puţin ne controlăm mintea şi emoţiile ar fi o reţetă sigură de dezastru, e drept că lucrurile merg încet spre bine, dar la fel de adevărat e că şi spre rău merg în acelaşi ritm, aşa că poţi oricând să intervii şi să le întorci din drum.
Fă câte puţin în fiecare zi: trezeşte-te cu 5 minute mai devreme, scrie blogul ăla azi nu mâine, şterge praful de pe o mobilă, dă cu aspiratorul acum în loc să bagi un joc, consumă 15 minute să scrii un buget, începe o carte, bagă o maşină de rufe la spălat, refuză să cumperi gogoaşa aia. Fă paşi mici şi constanţi, nimeni nu îţi cere să acoperi toată distanţa dintr-o săritură numai nu te lăsa,  nu întrerupe mersul, perseverează.

A doua direcţie în care îmi fuge mintea e să caut naibii ceva de făcut care să implice scrisul, programele care încep mai târziu şi ceva efecte financiare. În fond  de ce nu aş putea avea totul aşa cum vreau eu? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Da-ti cu parerea ca e gratis